Frumoasa primavara

 

FRUMOASA  PRIMĂVARĂ

 

Autor: Aurelia Oancă

 

În trecere timpul din iarnă ieșind,

Străbate livada și via,

Toți pomii golași și de apă mustind,

Uitară ce e bucuria.

 

Îi face cu ochiul măritului soare

Ce-și plimbă o sferă de jar,

Pe cerul albastru și-aruncă o boare

Ce mângâie vântul hoinar.

 

Tristețea din trupuri de pomi din livadă

Se-mprăștie-n iarba de jos,

Își pun frunze verzi și flori la grămadă

În ele mai pun și miros.

 

Vin gâze, albine și fluturi poznași,

Adună nectarul în grabă,

Costum de poveste au pomii golași

Iar zâna în zori îi întreabă,

 

De unde-au adus flori și frunze pe ram

Când ea a sosit adineauri?

Din sufletul nostru ascuns an de an

În tainele vechi dintre ramuri.

 

Din seva ce zace în solul străbun

În care strămoșii-și duc somnul,

Se-nalță mesajul în pomii ce-și spun:

Și noi avem viață ca omul!