Când vine nemurirea

Când vine nemurirea

Autor: Eugenia Calancea

Îmi îndrept iar ochii către tine,
Chipul tău mă scufundă-n mare,
Alungă gândul blestemat acelora,
Ce-au venit în viața mea cu jale
Și mă alină c-o schimbare
De dragoste eternă-n valea lumii,
Încărcată cu puteri amețitoare,
Ce trec astăzi pe lângă soare,
Ca să-mi întorc de la cer privirea,
Undeva unde stă ascunsă nemurirea,
Să pot vedea ce-i măreț și drept
Și să iubesc pe omul înțelept.

Acolo unde ajunge ziua la noapte,
Dispar iubirile murdare din șoapte,
Atunci va veni și nemurirea,
Ce-alungă teama, răzvrătirea,
Norii-și distrug negriciunea,
Iar îngerii-și coboară privirea,
În loc de pace fără minciună,
Unde-i comoara iubirii ascunsă
Și chiar dacă-i frig sau urât afară,
Îngerii vin și demonii omoară
Și-mpart iubirea-n ruga de seară,
Unde multe cântece duioase ascultăm
Și-n inimă iubirea puternică o purtăm.

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Cum pot publica si eu in revista?

Clubul GOLD al revistei tiparite