Suflete pereche

Suflete pereche

Autor: Irimia Ramona Maria

Se spune că în vremi demult pierdute

Erau oamenii lipiți doi câte doi

Spre-a nu pleca-n veci departe

Având doar o inima ce-o-mpărțeau doar  amândoi.

Și când cu toată inima râdeau

Ca și cum unul ar fi fost

Ei amândoi înțelgeau

Că unul fără altul n-are rost.

Iar când în  ochii unuia zăreai o lacrimă amară

Celălalt avea-n suflet o povară

Căci și el plângea și suspina

Fiindcă simțea durerea grea

A sufletului din fața sa

Ca și cum ar fi fost a sa.

Și-așa de fericiți erau cu toții

Încât în jurul lor plutea iubirea adevărată

Iubirea aceea la care

Nici el, nici ea nu sperau vreodată.

Dar zeii cei din   norii tulburi

Cu invidie priveau atâta bucurie

Și au decis să despartă aceste cuiburi

Ce doar trăiau în armonie.

Și fulgere din cer ei au trimis

Spre-a despica în carne vie

Și dintr-o inimă ei au decis

Să facă două ce priveau cu nostalgie

La tot ce-a fost în urma lor

Fiindu- le atât de dor…

Dar El și Ea erau uniți print-un puternic legământ

Căci neîncetat aud șoptitul celuilalt la ureche

Și- ntreaga viață rătăcesc pe-acest pământ

Să- și caute și să găsească a lor pereche.

Și de atunci El umblă totdeauna

O sărutare dulce sa-i mai dea

Ei…care dintotdeauna

Visase clipa-n care-l va imbrățisa.

 

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Cum pot publica si eu in revista?

Clubul GOLD al revistei tiparite