M-aș îmbăta de ziua mea

M-aș îmbăta de ziua mea

Autor: Amariei Emilia

.

M-aș îmbăta de ziua mea,

Mi-aș îmbăta singurătatea

Și soarele l-aș îmbăta,

Mi-aș face criță puritatea

 

Și-aș tăvăli-o nopți la rând

În spume dense, de șampanii,

Cu îngeri beți colaborând,

Să-i facem dragostei campanii.

 

M-aș îmbăta, dar n-am amici.

Niciunul nu-i să bea cu mine!

Doar mușuroiul de furnici

Și-un roi de viespi sau de albine?!

 

Deosebiri să nu mai fac,

Între ce mișcă și ce zboară.

Aghesmuită vreau să zac

Să-mi cârâie la cap o cioară.

 

M-aș îmbăta. De ce să nu?

M-aș îmbăta pentru senzații,

M-aș îmbăta cu eu și tu

Și-apoi să ne pupăm ca frații.

 

S-avem iar fluturi în stomac,

Idei năstrușnice, zălude,

Să ne-mbătăm, că e de leac.

Cu prieteni și dușmani și rude,

 

 Să n-am habar de ce iubesc,

De ce-i așa frumoasă viața,

Să uit de ce îmbătrânesc,

De ce îmi fură anii hoața,

 

M-aș îmbăta, dar n-am cu ce!

Prin aer zboară sticle sparte,

M-aș îmbăta cu orișice,

Dar nu mi-am pus nimic deoparte.

 

M-aș îmbăta cu-adevărat;

Numai o dată, nu se pune.

De tot ce sunt, despovărat

Să fiu, m-aș îmbăta pe bune.

 

M-aș îmbăta, aici sub nuc,

Cu frunzele de toamnă brună,

Însingurată ca un cuc,

M-aș îmbăta cu suc de prună.

 

Aduceți vinul cel mai vechi,

Să bem de ziua mea, cu toții,

Să tragem țara de urechi,

Să nu mai tolereze hoții.

 

M-aș îmbăta. M-aș îmbăta,

Căci adevărul e-n beție.

M-aș îmbăta de ziua mea,

Aș bea cu tine, Românie,

 

V-aștept să umplem locul tot

Într-o beție-autumnală;

Avem cu toții drept de vot

Pentru o țară terminală!

 

M-aș îmbăta adeseori,

Ca să nu mai disting mizerii,

Nici vameși, nici violatori

Nici nedreptățile puzderii

 

Și uite-așa, să ne-mbătăm

Ca delincvenții, pân la vomă,

Poate curaj am căpăta,

Sistemul să-l bagăm în comă.

 

…și totuși beau de ziua mea

Veninul pur al nedreptății

În suc amar de foi de stea.

(Nectarul – care-l beau poeții).