PLÂNGE TOAMNA PRINTRE RAMURI
Autor: Aurelia Oancă
Îmi plânge toamna printre ramuri nude,
Suspinul ei se-ascunde-n lacrimi sure,
Pierdute de un nor ce nu aude
Durerea ei și-a frunzei din pădure.
Cu ceață deasă s-a-nvelit pământul
Și tremură sub frunzele ce mor,
În zare zboară trist acum cuvântul
Ce are-ntr-un bagaj nestinsul dor,
De zile calde, de concerte-n luncă,
De macii roșii cu sărut de foc,
Chiar și de toamna ce culori aruncă
Peste natura prinsă-n al ei joc.
Dar lacrimile norilor se varsă
Peste obrazul trist și ostenit,
Tristețea vremii peste noi se lasă
Și ne pictează chipul obosit.
Apoi un vânt rebel ce poartă-n plete
Și frunze moarte, dar și fulgi de nea,
Așează trupul iernii pe-ndelete
Ca să adoarmă totul cât vrea ea!
Mai citeste:
Cinste lor! Autori colaboratori cu care ne mandrim! La multi ani!
Artisti vizuali cu care ne mandrim! Cinste lor! La multi ani!
De 2 ani cu voi! La multi ani!
ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere
ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 50 dolari canadieni.
C$50,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 