Umbrele toamnei

Umbrele toamnei

Autor: Eugenia Calancea

Zgribulind, un greiere cântă ,,Cri-cri-cri”,

Iar o harnică furnică aleargă undeva,

Căci vine frigul toamnei arămii

Și frunzele-au umplut dumbrava.

C-o haină nouă se-mbracă glia,

Copacii prind nuanțe de roșu-auriu,

Iar floarea toamnei e crizantema,

În tonuri colorate spre cerul azuriu.

Devreme, seara luminile se-aprind

Și somnul vine uneori mai degrabă,

Iar vântul plimbă umbrele pe zid,

Din lumina lunii de culoare albă.

Adorm, tu mă-nvelești cu vise de mătase,

Când pleoapele obosite-mi cad,

Trupul cere, odihnă plăcută să-mi lase

Gândurile zilei sfârșind din nou în vad.

În vis, cu întunericul ce mă-nconjoară,

Pictez un frumos peisaj de toamnă,

Că vreau ca-n zorii zilei să-mi apară,

Un colț de rai, să prindă viața mea toată.