Clipe de fericire

Clipe de fericire

Autor: ELENA TUDOSĂ

Eu m-am pierdut pe calea mea o vreme,
Așa cum toamna-n vânt își pierde frunzele,
Căci am uitat să mai trăiesc pesemne,
Viața ce fără vină îmi reteză aripile.

Eu nu credeam că încă mai există,
O umbră de speranță ce poate învia
Și-aprinde o scânteie în inima mea tristă,
Ce-n lanțuri de tristețe încătușată bătea.

Eu nu speram deloc că poți să-mi răvăsești,
Gândurile ce de-un timp adormiră uitate,
Nu mi-aș fi-nchipuit niciodat că tu-mi ești,
Sufletul meu pereche,cealaltă jumătate.

Eu nu aș fi visat nicicând să mă trezesc,
Trăind cu tine-n gând un vis înălțător,
Nu mi-aș mai fi imaginat să mă îndrăgostesc,
De ochii tăi frumoși,adânc, pătrunzători.

Eu nu-mi închipuiam să mai pot retrăi,
Clipe de fericire,renăscând din ruină,
Nici că destinu-mi poate iarăși a-mi dărui,
Speranța de-a vedea apusul împreună,
Mergând pe drumul lui ținându-ne de mână!