Adieri de vânt, ușoare

Adieri de vânt, ușoare

Autor: Teodora Dumitru

Bate vântul amintirii

Printre rânduri lungi de vie;

Undeva-n adâncul firii

Simt dor de copilarie!

Era frunza ruginită

Sub un soare lucitor

Într-o toamnă primenită

Cu parfum curat de dor!

Printre rânduri, în paneŕe,

Strugurii așteptau în soare,

Muncitori mai în putere

Să îi urce în tractoare!

Zarvă mare printre rânduri,

Se muncea din greu, cu spor,

Un tablou pictat în gânduri

De care care mi-e tare dor!

O bunică văd prin vie

Cu nepoata după ea

Punea-n coșuri, razahie

Norma, prima și-o făcea!

Că era bunica dragă

Harnică și silitoare

O țin minte, vara-ntreagă

Avea-n spate dungi de sare!

Eu, copilă de o șchioapă

Trăgeam coșul după ea,

Dar avea așa o grabă,

Cât ai zice îl umplea!

Niciodată nu s-a plâns

C-a muncit prea mult și greu

Chiar și până a ajuns

Să plece la Dumnezeu!

Vorba îi era blajină,

Portul îl avea frumos,

Suflet bun ca apa lină,

Cu un spirit curajos!

Era mică de-nalțime

Dar de-o hărnicie rară,

Când în amintiri îmi vine

Sufletu-ncepe să doară!

Printre rânduri lungi de vie

Adieri de vânt ușoare

M-au dus în copilărie

Ca-ntr-un film în derulare!

Mi se deapănă prin față

Clipe dragi de neuitat

Alte vremuri, altă viață

Vântule…m-ai întristat!