Mă doare

Mă doare

Autor: Elena Tudosa

.

Mă doare sufletul când pașii-agale-mi port,

Pe drumul sorții mele plin de mărăcini,

Aș vrea să te trăiesc dar nu mai știu, nu pot,

C-am devenit iubite mai rău ca doi străini.

.

Mi-s gândurile triste în mine zăvorâte,

Nimic nu mai există azi din ce am trăit,

În mine e-un deșert și nu mai știu iubite,

Dacă viața mai are vreun rost pe-acest pământ.

.

Mă doare-nsingurarea și prețul ce-l plătesc,

Mă zbat precum o mare agitată-n furtună,

Cu teamă nedescrisă mă  chinui să trăiesc

Și caut precum orbul o rază de lumină.

.

Oftatul și tăcerea de-o vreme mă-nsoțesc

Și-o lacrimă eternă ce curge printre riduri,

Sub talpa nopților când visele-amuțesc,

Te mai simt doar atât, când scriu durerea-n rânduri.

.

Mă doare și în suflet eu văd cum mă destram,

Iubirea ce-am trăit-o e ca un cub de gheață,

Sunt frunză ruginie ce cade lin din ram,

În calea pașilor ce-s străbătuți de viață,

În întunericul din noapte spre altă dimineață.