O boare de vânt

O boare de vânt

Autor: Mariana Kiss

Mi-ai spus,,Cuvintele tale dor”…
Minciuni adunate în blestemat decor.
Cuvintele tale mi-au mers la inimă
Ce au făcut-o, prea des, să plângă”

Eu scriu ce îmi dictează sufletul
Ceea ce simt, ce învăluie momentul
În care tu și eu îmbrățișați , nedespărțiți
Am acceptat ,să fim iubiți.

N-am vrut să te rănesc, cu vorbele mele,
Nici cu strălucirea unei mici stele,
Nici cu durerea, din sufletul meu,
Pe care o stăpânesc atât de greu.

Ești departe și am nevoie de tine
Niciodată nu ești aici când noaptea vine,
Când coșmarul peste tot se lasă,
Nu ești să mă acoperi cu iubire aleasă.

Nu ești lângă mine, când te doresc,
Nu ești lângă mine ,când prin labirinturi orbecăiesc.
Vii doar pentru câteva clipe,apoi pleci iară.
Eu rămân un călător într-o pierdută gară…

M-am săturat,cu ochii să străpung zarea mereu,
De fapt ,nici măcar, nu ești al meu.
Îți trăiești viața, pe care ai primit-o în dar,
De la al cerurilor cuvios emisar.

Eu am fost doar o boare de vânt,
Ce te-a mângâiat, pe lângă tine trecând.
Nu știu când și cum, te voi atinge iară
Poate când înfloresc salcâmii, în primăvară…