Rai fara de rai

Rai fără de rai

Autor Emilia Amariei 

Te-ai grăbit, decembrie, să vii.

Vai, cât de amarnic mă tot ninge!

Și-n noaptea minusculei chilii,

Spuza de pe vatră mi se stinge.

Mă tot latră câinii peste gard,

Parc-ar sta la pândă, să mă rupă!

Niște flăcări obosite ard;

Eu golesc a întristării cupă.

Nici colindători pe la ferești

Nu se-aud, nu spintecă tăcerea…

Numai niște cete îngerești,

Când și când mai umplu încăperea.

Mă răpesc în taină până-n zori

Și mă poartă-n carele celeste,

Poate mi-oi găsi colindători

Pentru vestea mea fără de veste.

Mută-i noaptea, iarna-i fără grai,

Nu se-aud decât troznind pereții.

Raiul a rămas fără de rai;

L-au acoperit de tot nămeții…