JOCUL DESUET
Autor: Aurelia Oancă
Nu vreau să plâng, e lacrima prea scumpă,
Risipă n-am să fac de dragul tău,
Am s-o închid în chivotul ce tace,
Dar care poartă-n el păreri de rău.
E prea frumoasă floarea fericirii,
La ea nu se ajunge-așa ușor,
Zăvor de lacrimi încuiat să fie
Și pus acolo unde doruri mor.
Dezamăgirea-i buruiană-amară,
Ce crește în pământ neroditor,
Povestea ei va fi o pânză veche
Ce-ascunde-n ea o mască de actor.
Într-o balanță va fi pusă pânza,
Cenușa vremii va cădea pe ea,
O rană va lega, ducând la moarte
Comoara care-a fost iubirea mea.
Din jocul tău vor crește reci cuvinte,
Care se sparg când pana vine-ncet,
Să scrie peste timp despre-o iubire,
Ce s-a pierdut în jocul desuet!
