Săracii, bătrânii noștri
Autor: Teo Mardare
Săracii, bătrânii noștri,
Nu le-ajunge pensioara…
Stau săracii și fac foamea,
De cu ziuă până seara.
Pensia e tare mică
Banul nu are valoare
Și săracul, pensionar
Se strânge la buzunar.
Mâine, de vine poștașul
Și le-aduce pensia,
Se duce toată-ntr-un ceas
Vai de ei! Ce mai necaz!
Iau un baton de salam
Și-un pachet de margarină
Și se uită-n batistuță
Până la cealaltă lună.
Au muncit o viață întreagă!
Pentru bătrânețea lor…
Neștiind, că o să-și plângă
Singurei de mila lor.
Alții au copiii duși,
Departe-n străinătate
Și din când în când, așteaptă
O ciocolată cu lapte.
O șoseată și-o bomboană,
Zahăr, cafea, biscuiți
Pentru a lor, scumpă mamă
Sau pentru amândoi părinți.
Le trimit că-și amintesc,
Cum munceau, pentru a lor hrană
Acum nu mai au putere,
Nici tata, nici biata mamă.
Abia se târăsc prin curte
Toate oasele îi dor…
Au în suflet supărare,
Dorul de copiii lor…!
Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.
35,00 CAD
