Prizoniera iluziei

kiss mariana

Prizoniera iluziei

Autor: Mariana Kiss

Îmi așez capul în palme
Și privesc spre infinit…
Mă uit la luna ce adoarme,
Tăcută ,sprijinită de zenit…


Chipul tău se oglindește în lac.
Îl văd parcă ar fi miezul zilei.
Mi-e dor de tine,ce mă fac?Sunt prizoniera… iluziei!


Mi te închipui, cum veneai
Alergând fericit înspre mine.
Un buchet de flori în mâna aveai
Și două buzunare de sărutări pline.


Îmi aduceai ciocolată și cafea,
Să te iert, că ai întârziat pe drum,
Îmi dăruiai fără rezerve iubirea ta,
Mai scoteai,râzând ,câte un parfum.


Îmi plăcea cu tine, mă făceai să râd.
Îmi șopteai cuvinte de amor.
Erai înfipt la mine în gând…
Nu ne-a pasat deloc de viitor…


Când râdeai,soarele ieșea dintre nori,
Vântul avea adierea caldă…
Ne treceau minunați fiori…
Eram doar noi și dragostea oarbă.


Lumea era doar un decor pentru noi.
Îl striveam cu mângâierile noastre…
Ne dăruiam,în buza serii, goi,
Unul altuia,în depărtări albastre.


Apoi cădeam, secerați ,pe malul lacului…
Doar greierii se mai auzeau în fundal…
Ne îmbrățișam la marginea visului…
Iubirea noastră nu avea nici unde… egal.


Te-am așteptat, într-o zi, la locul nostru.
Vântul a început,să urle nebunește!
Parcă se pornise al lacului monstru…
Nimic ce a fost odată… nu mai este.


M-am refugiat în chilia veche…
Nu te-am mai văzut de atunci…
Mereu vin seara pe la ora zece
Doar, doar vei apărea tu…nu doar năluci…

Abonament REVISTA TIPARITA 1 AN

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

2 gânduri despre „Prizoniera iluziei

  1. Această poezie de iubire exprimă dorul de cel iubit plecat care atunci când iubirea era în toi îi oferea parfum de mister și poezie.
    Totul era sublim în trecut dar în prezent, doar de „naluciri” are parte poeta când își așteaptă târziu, iubitul.
    Poezia are o formă melodioasa și cristalina cu metafore care exprimă un ecou transcedental:”Mă așez cu capul în palme/Și privesc spre infinit. /Privesc la luna ce adoarme/Tăcută, sprijinită de zenit.”

    Apreciat de 2 persoane

  2. Va transmit un gand de mulțumire din partea autoarei Mariana Kiss care din motive tehnice nu a putut sa va raspunda personal : ”Va multumesc din tot sufletul pentru minunata apreciere, făcută poeziei mele.” Mariana Kiss

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.