O amintire

 

O amintire

Autor: Serghiescu Cristina

 

Prin gândurile mele se ţes scântei de stele,

colindă raza Lunii petale efemere,

vânturi obosite în taină mă ating,

în ceaţa biciuită, secunda o cuprind,

în aşchii de lumină minutele se sting .

Tăcerea toarce vise din fire de iubire,

în caierul ei larg, e vie-o amintire …

pe pânza înflorită în ochiul de câmpie,

duceam pe-aripi de şoapte fiori de iasomie,

puneam peceţi de foc, în iarba vieţii vie .

În floarea de lumină, se adâncea ecoul,

din pleoapele de nori, curgea încet izvorul,

cu raze visătoare, noi modelam săruturi,

le aruncam în zări, în sfere de-nceputuri,

să tremure flămânde pe-aripile de fluturi .

Pe-oval de asfinţit, din şoapte ce nu pier,

cu roşu desenam săgeata în mister,

nălucă smălţuită cu cioburi de eter,

să poarte visul nostru cu flacără rodit,

pe crestele sihastre ce zac în infinit .

Prin palmele albastre, curgea şuvoiul lin,

din râul tinereţii, izvoare de carmin

ne presărau petale, pe suflet cu senin,

pe degetele-aprinse de focul împlinirii,

se ascundeau săruturi, din flacăra iubirii .

Din depărtări zdrobite, pe-oglinzile albastre,

se răsfirau cocorii cu tânguiri sihastre,

ne aduceau pe aripi ecou de împlinire,

în primăvara verde, cu muguri de iubire,

noi adunam în rouă zăpezi de fericire .