FRUMOASA SÂNZIANA-a doua parte

 
148698575_1811595889005733_3743254628033442072_o
 
 
 
AURELIA OANCA
Să mergem mai departe cu Frumoasa Sânziana!
 
FRUMOASA SÂNZIANA-partea  a doua

Autor: Aurelia Oancă

 
-Da, ai dreptate, frumoasă fată. Dar care îți este numele?
-Sânziana mi se spune.
-Sânziana? Nu am mai auzit un asemenea nume!
-Atunci nu cunoști nici florile din care m-am născut!
-Te-ai născut din flori?
-Acolo m-au aflat părinții mei și așa m-au botezat, Sânziana! Dar ce necaz aveți?
-Tatăl meu, care este foarte bolnav, a auzit de tine și m-a trimis să te duc la el. Poate vei reuși să-l vindeci.
-Am să încerc, dar aș vrea mai întâi să le spun și părinților mei.
-Dar unde sunt? Să-i întrebăm degrabă!
-Sunt la muncă pe pământul boierului din satul nostru. Dar vă poftesc în căsuța noastră până sosesc ei acasă.
Cam stingher, prințul intră în casa mică, dar foarte curată. Pe sobă era mâncarea caldă și bine mirositoare, chiar dacă era săracă.
-Doriți să mâncați ceva, întrebă fata cu sfială?
-Mi-e cam foame, dar…
-Este mâncare săracă, dar e bună și este făcută de mâinile mele.
-Atunci am să gust puțin.
Sânziana îl ospătă pe prinț, apoi îi turnă într-o ulcică, apă rece de izvor.
-Mulțumesc, frumoasă fată. A fost foarte gustoasă mâncarea ta.
-Mă bucur că ți-a plăcut, prealuminate prinț.
Spre seară, s-au întors și părinții fetei de la muncă. S-au speriat rău de tot când au văzut cai și călăreți lângă casa lor.
-Fata noastră, strigă Maria, speriată! Unde-i fata noastră?
-Aici sunt, măicuță. Nu te speria!
-Dar cine sunt dumnealor?
-Prințul Paul și oștenii lui, spuse fata râzând.
-Și ce vor de la noi?
-O vreau pe Sânziana, spuse prințul.
-Pe Sânziana, strigă Tudor? Cum să v-o dăm pe Sânziana? Ea este fata noastră!
-Nu vrem s-o furăm, vrem doar să vină și să-l vindece pe tatăl meu.
Maria și Tudor au rămas fără cuvinte, doar lacrimile curgeau pe obrajii lor. Fata îi îmbrățișă și-i sărută, spunându-le:
Mă voi întoarce, măicuță și tăicuțul meu iubit. Doar eu sunt fata voastră!
Sânziana își luă în grabă câteva lucruri de trebuință, trăistuța ei fermecată unde-și ținea toate leacurile, își sărută încă odată părinții, apoi porni la drum, împreună cu prințul. Drumul a fost lung și obositor, așa că pe biata fată o răzbi somnul și adormi în căruța cu merindele prințului, punându-și capul pe un sac plin cu boabe de grâu, în loc de pernă. Prințul o privi cu multă dragoste.
-Este foarte frumoasă, spuse el în șoaptă.
-Ți-e dragă, mărite prinț?
-Mi-e dragă, dar cred că tata nu mă va lăsa să iau de soție o fată atât de săracă.
-Dar împăratul are suflet bun, răspunse scutierul.
-Are, dar cred că nu s-a gândit că m-aș putea îndrăgosti.
-Te crede încă puiul lui mic și neajutorat, nu-i așa?
-Așa este, dar uită că anii au trecut și pentru el, și pentru mine.
-Nu te necăji acum. Lasă că vom vedea ce va fi când ajungem acasă.
-Ai dreptate. Acum hai să ne grăbim. Avem cale lungă de făcut.
După mai multe zile și nopți de drum lung și obositor, au ajuns la castelul împăratului, care aproape că se stinsese, și de boală, și de dor. Prințul se grăbi s-o ducă pe fată la el, pentru a încerca să-l vindece.
-Bine te-am găsit, dragul meu tată. Am adus-o pe Sânziana.
-Cine este Sânziana? Întrebă împăratul cu glasul stins.
-Fata înțeleaptă după care m-ai trimis!
-Mă bucur. Adu-o aici s-o văd și eu.
Prințul o aduse de grabă pe frumoasa fată, care intră sfioasă.
-Bună ziua, majestate! Spuse ea făcând o plecăciune.
-Bună să-ți fie inima, fata mea. Oare mă vei putea vindeca?
-Vom vedea! Dar acum să iasă toți din încăpere.
După ce rămase singură cu împăratul, ea îl întrebă despre una, despre alta, îi făcuse ceaiurile ei fermecate, îl unse cu alifii făcute de ea, apoi îl ajută să se așeze comod în pat și-l lăsă să doarmă liniștit. Când ieși Sânziana din camera împăratului, prințul și curtenii o așteptau curioși.
-Ce face tata?
-Acum doarme. Vom vedea mâine dacă l-am vindecat sau nu.
A doua zi, dis de dimineață, prințul auzi bătăi ușoare în ușa dormitorului său. Deschise ușa și când îl văzu pe împărat în fața lui, îl întrebă speriat:
-Tată! Cum ai venit până aici?
-Singur, singurel, pe picioarele mele.
-Te-ai vindecat?
-Nu eu m-am vindecat, ci frumoasa ta a făcut-o!
Prințul Paul își plecă ochii, înroșindu-se până în vârful urechilor, rușinat.
-Nu te rușina, fiule! Așa-i tinerețea, inimă năvalnică!
-Tată, eu….
-Știu, știu. Te-am văzut eu aseară. Ești topit după ea!
-Da, tată. Mi-e tare dragă. Dar oare mă vei lăsa s-o iau de soție?
-Așa o frumusețe și așa o înțelepciune, se cade s-o pierzi?
-Îți mulțumesc tăicuțul meu iubit, spuse prințul, sărutându-i mâna.
-Du-te și cere-i mâna de grabă, să nu ți-o fure altul!
Bucuros, prințul alergă la frumoasa lui. O îmbrățișă, o sărută, apoi îngenunche în fața ei.
-Vrei să fii soția mea, întrebă prințul fericit?
-Nu știu. Ce va spune tatăl tău?
-Tatăl meu te iubește la fel de mult ca și mine. Acum că l-ai vindecat, vrea să danseze la nunta mea.
-Și cu părinții mei cum rămâne, întrebă Sânziana?
-Am trimis deja după ei. Vor fi aici peste câteva zile.
-Atunci voi fi soția ta, prințul meu iubit.
Cei doi s-au îmbrățișat fericiți, apoi au început pregătirile pentru nuntă. Când totul a fost gata, au ajuns și părinții fetei la curtea împăratului. Au fost primiți așa cum se cuvine, li s-au dat haine frumoase și au fost așezați la masă, lângă împărat. Au petrecut trei zile și trei nopți, pentru că așa țin nunțile împărătești. După nuntă, părinții Sânzianei s-au întors acasă, în satul lor, dar nu oricum, ci cu multe bogății. Și-au construit o casă frumoasă și nu au mai fost nevoiți să muncească la boierul satului. Sânziana și prințul ei, au trăit fericiți la castelul împăratului și…poate mai trăiesc și astăzi, de n-or fi murit!
 
 
 

Mai citeste: 

Profil GOLD: Aurelia Oancă

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr5/2021 Tema : Suntem iubire!

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.