SPERANŢA

SPERANŢA

 Autor: Marieta Coman 

 

Mă pierd în zilele care mai sunt,
aş vrea cu mine să nu se mai joace
destinul. E atât de crud,
când visele mi le intoarce.

O aripă ridic în vânt
şi-un fâlfâit se-aude de speranţă.
Îmi pare că am zborul drept
şi urc zâmbind şi zbor cu cutezanţă.

Îmi pare cerul blând, senin
şi infinitul nu-i departe să-l ating.
M-avânt cu sufletul deschis,
şi ochii mei cuprind frumosul .

E-o pace aşa, ce se aşterne…
şi siguranţa că sunt sus şi nimeni nu m-atinge.
Şi zbor …şi zbor, e ca un vis,
din care nu m-aş duce.

Şi…dintr-odată nori uriaşi
acoperă tot cerul. Şi plouă, plouă neîncetat
şi-a dispărut elanul .
Şi  vreau s-o iau de la-nceput,
destinul nu mă lasă să cresc prea mult…
E un moment când trebuie să stau,
aripile să-mi usuc şi ploaia s-o alung.
Şi-atunci, din nou văd infinitul
cu nesfârsitul său…
şi-odată, odată-l voi atinge
de nu renunţ usor…

 

(dedicată tuturor celor care au puterea să o ia de la început !)

 

 Mai citeste:

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Revista de colectie, tiparita!

Cum se comanda Antologiile Universum?