Caruselul -capitolul 18

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 18 



CAP. 18
Septembrie şi-a făcut simţită prezenţa
prin ploi mai răcoroase şi multe frunze
aşternute într-un covor multicolor peste
pajişti, pe străzi, pe aleile parcurilor, peste
tot. Priveam pe geamul cabinetului meu şi
mă gândeam. Făceam o mică retrospectivă
a vieţii mele. Mi se părea că ultimele cincişase
luni, au fost cele mai bogate în
evenimente, în răsturnări de situaţie. Viaţa
mea a luat o altă turnură în această
perioadă, s-a transformat total. Din omul cu
o poziţie şi o situaţie comodă, am devenit
tată şi viitor tată, divorţez şi urmează să mă
recăsătoresc, mi-am schimbat locul de
muncă, locuinţa, practic mi s-a schimbat
viaţa în totalitate.
Cu toate aceste schimbări, nu regret
nimic din tot ce s-a întâmplat, totul îmi face
bine, mă face fericit. Mai este puţin şi fiul
meu va începe facultatea, apoi vor veni pe
lume şi gemenii noştri. Sper să termin cu
divorţul înainte de naşterea lor. Îmi doresc
să vină pe lume într-o familie unită din toate
punctele de vedere. Apropo de divorţ, ia
să-l sun eu pe prietenul meu, să vedem
cum mai stau lucrurile pe la Timişoara.
-Alo? Mircea?
-Da, Mihai. Salut prietene !
-Ce mai faci tu? Cum mai merg lucrurile
pe la voi?
-Destul de bine. Peste o săptămână va fi
ultima înfăţişare, după care sper că totul se
va termina.
-Abia aştept. Aici se precipită puţin
lucrurile şi m-aş bucura ca totul să fie în
ordine până la naştera copiilor.
-Sper Mihai, din tot sufletul sper ca totul
să fie bine.
-Cum te-ai descurcat cu martorii Iuliei?
-N-a fost o problemă. Au recunoscut că
ea a insistat să se prezinte la proces, dar nu
au spus nimic compromiţător la adresa
voastră.
-În final, cred că Iulia a fost cam
dezamăgită.
-Dezamăgită este puţin spus, a fost
furioasă de-a dreptul.
-Mircea, te-aş ruga ca imediat după
terminarea procesului, să mă anunţi.
-Fii liniştit. Dacă vrei, voi veni personal
cu verdictul.
-N-ar fi o idee rea. Să ştii că-i voi spune
şi Corinei şi te aşteptăm la noi.
-Am să vin, Mihai. Oricum abia aştept
s-o cunosc pe Corina şi pe Alex.
-Şi ea este nerăbdătoare să te cunoască,
dar sper s-o aduci şi pe Anna.
-Normal ! Cum aş putea asista la
fericirea voastră, fără fericirea mea.
-Ai dreptate. Sper însă că nu va suferi
văzând-o pe Corina însărcinată.
-Nicio grijă, acum mai ales.
-Cum adică?
-Am reuşit şi noi.
-Serios?!
-Este în luna a treia şi deocamdată totul
este bine.
-Mă bucur foarte mult pentru voi,
prietenul meu drag.
-Şi eu mă bucur nespus. Mi-am dorit
atât de mult un copil, încât acum această
fericire uneori mă doare.
-Te înţeleg perfect. Cunosc acest
sentiment.
-În concluzie Mihai, vom fi tătici şi totul
va fi bine.
-Aşa este. Deci vă aşteptăm peste două
săptămâni.
-Vom veni negreşit. La revedere Mihai şi
sărută-i pe Corina şi pe Alex din partea
mea.
-La revedere, Mircea. Am să-i sărut.
Mi-a făcut atât de bine această
conversaţie cu Mircea. Mă bucur mult
pentru ei. Cu sufletul încărcat de pozitiv, am
trecut pe la pacienţii mei. Doi aveau
probleme mai serioase şi recuperarea
postoperatorie era puţin mai grea, dar eu nu
mi-am pierdut speranţa. Bucuria mea parcă
li se transmisese şi lor. I-am găsit într-o
stare mai bună decât dimineaţă.
După vizită, am plecat acasă, urmând
să revin mai târziu. Eram de gardă.
Pe Corina am găsit-o dormind, iar pe
Alex citind.
-Salut Alex, am spus eu şoptit.
-Salut tati. Ce mai faci?
-Bine, dragul meu. Dar voi?
-Mama s-a simţit cam obosită şi a
adormit.
-A durut-o ceva?
-Nu mi-a spus nimic, dar eu sper că nu !
-Vom vedea când se va trezi.
-Tată, să-ţi pregătesc ceva să mănânci?
-Nu dragule, mă descurc singur, stai
liniştit.
-Lasă-mă atunci să-ţi ţin companie.
Până m-am spălat puţin, fiul meu a
aranjat masa şi ne-am aşezat amândoi.
-Poftă bună, tată !
-Mulţumesc. Dar tu nu mănânci?
-Nu mi-e foame, dar oricum vreau să-i
ţin companie şi mamei, mai târziu.
-Înţeleg. Ştii cine va veni la noi peste
două săptămâni?
-Nu. Cine?
-Mircea cu Anna.
-Serios?! Mama ştie?
-Nu, dar îi voi spune când se va trezi.
-Abia aştept să-i cunosc.
-Şi ei aşteaptă să vă cunoască, iar mie
mi s-a făcut tare dor de ei.
-Te cred. Sunteţi prieteni buni şi nu v-aţi
văzut de mult.
-Adevărat. Dar nu avem ce face. Viaţa
mea a luat-o pe un alt drum, aşa că ne vom
vedea mai rar.
-Şi nu-ţi pare rău, tată?
-Să-mi pară rău?! Pentru ce?
-Ţi-ai pierdut prietenii .
-Nu i-am pierdut, doar ne-am îndepărtat
puţin, ca spaţiu mă refer, în rest totul a
rămas la fel.
-Dar tot nu este ca înainte !
-Nu este, dar acum am altceva mult mai
preţios, mult mai drag decât orice pe lume.
Aici sunt comorile mele.
-Te iubesc tată, şi mă bucur că suntem
împreună.
-Şi eu, fiule. Suntem o familie şi asta
este tot ce contează.
-Da, tată. Am familia la care am visat
mereu în copilărie.
-Nici nu ştii cât mă doare că nu ţi-am
fost alături.
-Ba ştiu, tată. Mai bine zis, simt acest
lucru.
-Vom încerca să recuperăm trecutul,
construind cât mai solid viitorul nostru.
-Aşa mă gândeam şi eu.
-Îţi mulţumesc pentru masă, fiule. Acum
trebuie să mă întorc la spital. Ne întâlnim
mâine dimineaţă, şi sărut-o pe mama din
partea mea.
-Bine, tată. Dacă este ceva, te sun .
-Bun. Am plecat. La revedere !
Pe drum am încercat să-mi reamintesc
fiecare cuvânt al fiului meu. Îmi plăcea să
stau la poveşti cu el. Este un băiat bun şi
matur. De fiecare dată retrăiesc serile când
stăteam şi eu la poveşti cu tatăl meu, doar
că acum rolurile s-au inversat. Eu sunt cel
care trebuie să dea sfaturile, iar Alex să le
primească. Pe vremuri mă gândeam la
aceste lucruri şi mă întristam. Atunci încă
nu ştiam că am şi eu pe cineva drag, căruia
să-i predau ştafeta, toate poveţele primite
de la tatăl meu. Acum însă, totul îşi
urmează cursul normal, viaţa merge mai
departe şi duce cu ea tot ce am primit mai
bun, dăruind apoi picături de înţelepciune
urmaşilor noştri.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.