Ți-ai umilit părinții

 

Ți-ai umilit părinții

Autor:  Nina Lavric 

Ți-ai umilit părinții!

Te-ntreb: De ce-ai făcut-o?

Din viața lor amară

Ei dragoste zidit-au!

Prin noapte născătoare

Ei primii s-au lansat

Să-ți dăruiască soare,

Lumină-au semănat!

Părinții umilitu-i-ai

Prin josnicia ta,

Exemplul nu luatu-le-ai,

Ți-ai pus capcană grea!

În lauda cuvintelor

Și-n văzul tuturor

Tot spui, că mult iubitu-i-ai

Și că de ei ți-e dor !

Că stai zile și nopțile,

Și crucea lor păzești,

Că mai aștepți povețele

Din buze părintești…

Of, ce minciună crâncenă

Și fără iz de viață,

Chiar bolta rău se-ntunecă,

Se-ncruntă greu la față!

Părinții, sfinți ca pururea,

O viață-au dezlegat;

Nu știi ce-nseamnă pierderea,

De ei tu ai uitat!

Îți plac mereu alți laurii,

De te dezmierzi în ei,

I-apropriezi prea repede

În falsul din scântei!

Și mergi, zâmbind aiure-lea

Tot de poteci pustii,

Părinții tăi, văzându-te,

Se fac mai cenușii!

Ai grijă de morminte, spui,

Dar  te  cam obosești?

Pădure de ciurlane nu-i

Atunci, când străjuiești!

Deasupra casei șubrede

Mai cântă-o cucuvea,

Din nepăsarea mare a ta

Se năruie și ea!

Ah, câtă ură-n tine

Și câtă-n nări spoială,

Vai, cătă ipocrizie?!

Mă-ntreb: să fii tu oare?!

Ești orb ca și toți orbii!

Din marea ta-ngâmfare

Cădea-îți-vor toți laurii

Pe crucea ta cea mare!

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!