OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SECONFUNDĂ CU EA

AL FLORIN TENE

OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE
CONFUNDĂ CU EA

Autor: Al Florin Tene 

În artă nu există instinctul spontaneităţii, fiindcă orice
operă, indiferent din ce domeniu artistic provine angajează o
conştiinţă, dar trebuie să subliniem că aceasta nu se confundă
cu ea. În artă nu există particularitate definitorie şi absolută,
cum nu există un început independent de orice condiţie şi
relaţie, ce nu are limite. Pentru cititor şi spectator, la fel şi
96
pentru artist, indiferent din ce categorie artistică provine, arta
începe cu operele. Nici un creator, indiferent cât de genial este,
nu începe numai din eu şi nici-o operă, cât de mare ar fi ea, nu
poate fi definitivă.T.S. Eliot spune că ordinea artei implică
mereu relaţia, comparaţia, prezentul artistic îşi recheamă, în
fiece clipă şi cu fiece apariţie nouă, trecutul în complexitatea
lui, spre a-l configura mereu altfel.
Inteligenţa şi raţiunea nu fondează experienţa estetică, dar
nici nu le elimină. În unele condiţii ea poate fi scoasă din conul
de umbră în splendoarea luminii prin anumite convingeri,
stimulată de idei. Chiar şi efortul unor autori, cum ar fi poeţii
teribilişti Mihai Gălăţanu şi Ianus Marius de a se elibera de
inteligenţă, prin pornografie, rămâne tot o probă de inteligenţă.
Însăşi naivitatea ei, (vezi picture naivă), are estetica ei. La fel
poeziile de dragoste pornite din inimă sunt voci ale conştiinţei.
Sensibilitatea ei, vibraţiile eului au prejudecăţile lor. În artă,
indiferent de gen, pentru creator ca şi pentru „degustătorul ei”
nu există naivitate. Este anacronic să opui un gest spontan unui
gest conştient, o creaţie concepută instinctiv unei creaţii
conştiente, fiindcă orice operă înglobează în ea o conştiinţă iar
receptarea intelectuală este unica ce satisface experienţele ei.
Scriitorul, în cazul acesta, nu este cel ce doreşte să se exprime
ori să se supună, să emită o gândire conştientă, ceea ce-l
caracterizează e valoarea operei sale, nu valoarea a ceea ce
exprimă. Adevărata conştiinţă este o conştiinţă în act. Opera e
o devenire, cum spune Gaetan Picon, „un act irepresibil, o
realitate nouă ce se dezvăluie făcându-se…”
Creaţia este mai superioară decât conştiinţa prin
capacitatea sa imaginativă şi de invenţie, dar imaginaţia nu se
desfăşoară la întâmplare, fiindcă opera se supune sincerităţii
creatorului ei. Ea îşi datorează efectul unor stări pshiologice.
Relaţia dintre adevărul creatorului de artă, implicit scriitorul, şi
adevărul operei sale nu este una între conştient şi inconştient, ci
una între explicit şi implicit.
O concepţie estetică se poate aprecia şi deduce din orice
operă oricât de inconştient s-ar arăta autorul faţă de adevăratele
sale implicaţii, chiar şi conflictuale. Cum spunea Baudelaire
despre Delacroix: „culoarea gândeşte prin ea însăşi”.
Limbajul artistic comunică şi se comunică în acelaşi timp,
precum marmura ce se dezvăluie pentru a-şi arăta splendoarea
sculpturii din interiorul ei. Acest fenomen se numeşte
reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj, întotdeauna se
vorbeşte înlăuntrul lui, nu numai despre tot ce ne înconjoară ori
despre autor. Astfel, cum spunea Picon: „Asist la naşterea
gândirii mele”, sau mai profund „nu gândesc, sunt gândit”,
cum toţi suntem gândiţi de Dumnezeu.
Conştiinţa autorului nu ţine loc de conştiinţa operei, nu se
confundă cu conştiinţa operei. Între ele există un dialog.
Creaţia şi receptarea se rezolvă în dialogul pe care conştiinţa
implicită a operei îl poartă cu conştiinţa autorului, pe de o
parte, cu conştiinţa criticului, pe de altă parte.
Activitatea coordonatoare a unei conştiinţe intelectuale
este suportată de opera de artă pe care chiar ea o conţine în
stare de potenţialitate. Deoarece însăşi conştiinţa e nelipsită în
toate elementele operei, neputând fi separată ca atare, tocmai
pentru că este o conştiinţă în sine, cu posibilităţi de a avea toate
condiţiile de realizare.
Hegel spunea că judecata de valoare se pierde într-o
dialectică globală a artei, după cum Kant spunea că judecata de
valoare este obiectul unei analize psihologice. Însă amândoi
filoziofii au sezisat rezistenţa artei la sistematizările de tip
filosofic, afirmând multitudinea şi diversitatea istorică a
stilurilor, aşa cum Hegel sublinia că libertatea geniului este
nelimitată şi frumosul imprescriptibil. Dar estetica lor rămânea
subordonată, în general, definiţiei metafizice a artei, în ciuda
abordării psihologiei sau istoriei.
În tot acest context există o problemă a artei ca reflecţie a
realităţii şi o problemă a artei că reuşită a anumitor opere, fiind
şi o problemă a fiinţei artei şi o problemă a valorii ei.
Formalismul nu cuprinde realitatea concretă, vezi proza şi
poezia optzecistă de la noi, căci dacă estetica conţinutului
distruge opera revărsând-o în afara formei o aneantizează,
reducând-o la scheletul ei, pulverizându-i însăşi carnea-raportul
cu semnificaţiile. În această problematică nu istoria face
judecata, ci judecata face istoria, cum spune Picon. Sentimentul
valorii presupune întotdeauna raportarea la o conştiinţă vie, dar
nu în afara istoriei. Opera nu este în istorie, ea este în lectura pe
care i-o facem. Sentimentul istoriei nu numai că nu scuteşte de
un contact viu cu opera, dar chiar îl şi intensifică. Sunt autori
care ştiu să profite de contextual istoric al prezentului în
favoarea lor, (D.R. Popescu, A. Buzura, N. Breban, A.
Popescu, A. Rău, C. Cubleşan, etc.) când alţii sunt recunoscuţi
de istorie după ce s-a consumat prezentul lor, dar suferind în
timpul vieţii. (Vezi: Eminescu, Radu Gyr, N.Crevedia, etc.).
Pentru cei de azi istoria nu înseamnă numai trecutul, ci şi
prezentul cu determinările lui ce acţionează atât asupra
literaturii cât şi asupra lecturii- indiferent dacă se aplică
operelor prezente sau trecute. Cititorul nu se adresează operelor
spre a se asigura că participă la artă, el se apleacă spre operă
pentru a încerca şi trăi valoarea pe care o exprimă.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!

Dialog Peste Ocean FORMAT TIPATIT(softcover)

Cartea Dialog peste ocean a autoarilor Mihaela CD si Trandafir Simpetru vine sa confirme inca o data universalitatea dialogului literar dincolo de orice distante geografice.Cele 200 pagini va vor purta pe valurile lirice inspumate ale eternei teme: iubirea! Comanda acum cartea DIALOG PESTE OCEAN fiecare carte este insotita de un semn de carte din partea autoarilor

35,00 CAD

Revista TIPARITA nr5/2021 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 5 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 15CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

15,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.