Mara Popescu Vasilca – Ștefan-Paula împlinire târzie

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Ștefan

Paula își scoase ochelarii. Șterse cu mâna dreaptă ochii obosiți, se uită la ceas.

-Ei, fir-ar să fie, e târziu! spuse colegilor care erau gata să iasă din birou. 

-Hei, unde te grăbești, iar te întâlnești cu “el“? o întrebă Ana, colega ei, de parcă voia s-o oprească. Nu-i plăcea deloc de Ștefan, motiv pentru care nu înceta să o tachineze. Paula nu se supără, ieși cu gândul să ajungă cât mai repede acolo unde o aștepta Ștefan. Era bucuroasă, nerăbdătoare să-l vadă. Soarele strălucea în toată splendoarea lui. Era o zi frumoasă de vară. Nu știa cum să facă să ajungă cât mai repede în brațele lui Ștefan. În stația de autobuz era multă lume. Era aglomerat, o oră de vârf, când toată lumea se duce spre casă sau, poate ca ea, la întâlnire. Nu o deranja faptul că stă îngrămădită într-un colț din spatele autobuzului și că abia respiră. Deși geamurile erau deschise, aerul cald de afară intra de câte ori se oprea autobuzul. În sfârșit, ajunse, coborî bucurându-se de briza mării care îi dădu forță să ajungă la locul unde o aștepta Ștefan. Era o terasă pe malul mării, unde se duceau de obicei să mănânce. Toate mesele erau ocupate. Cei din jurul ei erau îmbrăcați sumar: unii veniseră de la plajă, alții se duceau să mai ia o porție de soare. Era o atmosferă de vacanță. Vorbeau cu glas tare. Râdeau cu gurile pline. Nu mai aveau răbdare să le vină rândul să mai spună ce aveau de spus. Acolo erau fără costume și cravate… cu burțile umflate, moleșiți de soare. Câteva doamne nemachiate, în toată splendoarea, cu celulite, sâni lăsați încă  mai turnau beri și mici în burțile lor care parcă voiau să pocnească. Fețe șterse, dezinteresate, undeva, unde nimeni nu-i cunoaște. Copii care alergau peste tot bucurându-se că sunt liberi, păreau orfani, nimeni nu le simțea lipsa. Ospătarii alergau printre mese îmbrăcați cu pantaloni albaștri, lungi și cămăși albe, în bătaia soarelui, de părea că-i urmărește cineva și se distrează pe seama lor, că îi pune la încercare să vadă cât au să mai reziste.

Ștefan era așezat la o masă, în față avea o bere din care sorbea cu plăcere. Părea cam agitat, dar Paula nu dădu importantă, credea că e din cauza căldurii. Când o văzu, se ridică, o sărută pe obraz și se așeză la locul lui, tăcut. Mai luă o gură de bere. Între timp, Paula își lăsă geanta pe scaunul de lângă ea, îl fixă și-l întrebă ce face. El nu răspunse imediat, părea că nu e acolo, în fața ei. Ea repetă întrebarea. El scutură capul, o privi și îi răspunse că e bine. Ospătarul aduse o bere și pentru ea. Scoase ochelarii pentru a-l vedea mai bine. Îi era drag. Era simpatic și atent cu ea. Brunet, cu părul puțin cârlionțat, ochi căprui închis, diavolești, cu o gură mare care părea mai mult că rânjește decât râde. Dar, îi stătea bine, pus pe șotii și energic. Paula își fixă privirea pe buzunarul tricoului alb. Avea brodată o crosă și o minge de golf. Îi plăcea sportul, dar mai ales îi plăcea să facă dragoste. Ea, care avea o imaginație atât de bogată, îl și vedea purtând sacul cu crose în spate pe un teren imens de golf ca un adevărat Caddy, după vreun milionar. După ce au mâncat, urma să se ducă în parcul de distracții, dar după numai câteva minute cerul se întunecă și începu să plouă. Tunete și fulgere, stropi mari săreau pe trotuar, părea că plouă de jos în sus. Toți fugeau, se ascundeau pe sub copaci sau  mici adăposturi. Doar ei s-au oprit în fața unui magazin, dar nu au stat mult, deoarece apa de pe acoperiș se scurgea direct pe ei în cantitate mult mai mare decât dacă ar fi stat în ploaie. Ploua, era o ploaie caldă, dar lor nu le păsa, alergau desculți prin ploaia care se scurgea peste ei, peste fețele lor.

Ștefan o strângea de parcă nu voia să o piardă. Se opri, o îmbrățișă trăgând-o alături. Dar ploaia se scurgea pe săruturile lor, părea că vrea să le spele sau să le șteargă. Ceva ciudat era cu el, o sărută mai cu patos, o privi continuu, i se părea că are lacrimi, dar nu era sigură, poate că erau picături de ploaie care se scurgeau pe fața lui. Îmbrățișările erau mai puternice, de parcă voia să țină o veșnicie, să nu cumva cineva să-l lase cu brațele goale, fără femeia pe care o iubise, o mângâiase nopți în șir spunându-i povești în care ea era prințesa dorită pentru totdeauna, așa cum spusese el când făceau dragoste. 

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!