Tu, esti mândria mea
Autor: Michaiela Boancas
De ce te-ai dus la ceruri, sã reazimi mândra lunã,
De ce-ai lãsat iubirea si glia ta strãbunã?
Ia spune-ne „Luceafãr” al Boltilor Ceresti…
Nu-ti este dor de Tei, de Doine Românesti?
La Blaj, la Teiul cel bãtrân, un ceas, opritu-m-am,
Sã îti recit o strofã din… „Câte nopti eu cugeta-tam”
Cã nu pricep de ce te-ai dus, nu ti-a plãcut „Acasã”?
Si, „Tu rãmâi la toate rece” precum ai spus în „Glossã”!
Ades respir parfumul Teiului, care-i în floare…
Tu nu te-ai dus de lângã noi, cutreieri pe rãzoare.
Nu ne-ai lãsat, cãci Tu existi, prin noi mereu trãiesti…
Tu, esti mândria mea si-a Tãrii Românesti!
Mai citeste :
IMPRESII despre Gala Artelor- editia a 2-a la Montreal
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 