Voi credeți c-am să mor doar eu    

2 gânduri despre „Voi credeți c-am să mor doar eu    ”

1. ,, Voi credeți c-am să mor doar eu ,,
   …NU! ,,NU,, nu cred așa ceva, spun eu, un simplu cititor care dau răspuns ecoului care mi – a adus aceste replici, trăiri ,cuvinte incrustate în versuri provenite dintre ce văd, aud simțurile interioare acelei de la care a pornit ecoul mesager și anume –AUTOR MIHAELA CD–. Eu, nefăcând parte dintre cei care numiți ,, Voi bieți camarazi vă-mbătați cu visul/Înlănțuiți în foc arzând de Prometeu/Vă amețiți cu dansul veșniciei și abisul,, repet un simplu cititor, îmi pun și eu întrebarea retorică cum poate cineva să creadă, să mai creadă că ,, Voi credeți c-am să mor doar eu,,.. când sunt atâtea ,, testimoniale,, când pretutindeni ecoul duce , semnătura,, MIHAELA CD,, și se reîntoarce de unde a așezat la loc onorabil semnătura, cu lauri chiar și cu crenguța de măslin ……. Motivația, pentru cine mai are nevoie dincolo de semnătura, este,, Căci n-am să plec lăsând un vid/Locul în veșniciei mi l-am scris…,, cu SCRIS.

   ApreciazăApreciat de 1 persoană

2. Va mulțumesc doamna Mihalachi, acest poem se referă la acei ”camarazi” care se cred nemuritori și se comporta de parca ar trai veșnic aici pe pământ , ne realizând ca sunt și ei trecători ca și noi toți… din păcate sunt destui care asa gândesc iar exemplificarea cu propria persoana este mesajul scriitorului, al poetului, care își pune sufletul în scrierile sale, îl înscrie în cartea nemurii prin ceea ce lasă în urma sa.

   ApreciazăApreciază

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.