Mara Popescu Vasilca – Surpriza-Paula împlinire târzie

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Surpriza

După ce s-au plimbat prin Piaţa Navona s-au întors acasă. Erau încă surprinşi de modul la care a fost ea primită în familie. Făcea ce făcea şi se uita la mâna pe care avea inelul dăruit de sora lui. Se făcuse târziu, s-au culcat îmbrăţişaţi, aşa, simplu, părea că sunt sculptaţi, printre cearşafurile albe. În casă era o linişte desăvârşită. Abia respirau de parcă le era teamă să nu se întâmple ceva care să-i sperie. De parcă ştiau că ceva va fi. Au adormit ţinându-se strâns ca să nu poată nimeni să-i despartă. Era instinctiv. În miez de noapte sună telefonul. El sări din pat şi coborî jos ca să nu o deranjeze pe Paula.

-Pronto, răspunse în şoaptă.

-Massimo, ştiu că e târziu, dar am telefonat mai devreme şi nu a răspuns nimeni. Am luat vaporul din Sardegnia, vin la Roma, pe la 7,30, vin să o iau pe Paula, nu e prea devreme?

Massimo, în acel moment, ar fi vrut ca pământul să se despice şi să-l înghită. Înţepeni cu telefonul la ureche. Ar fi vrut să-i spună să nu vină, atunci, pe loc, ca să clarifice tot şi să-i mai spună că Paula e a lui şi numai a lui. Aşa ar fi rezolvat tot, la telefon. Nu mai era nevoie să vină după ea. Sau putea să mintă, să spună ca aplecat în România, aşa rezolva mai uşor, îi treceau prin minte toate astea în timp ce pe faţa lui curgeau râuri de lacrimi. Se adună şi răspunse:

-Certo!

Asta a fost tot ce a putut să spună. A închis telefonul şi s-a aşezat pe canapea. Simţea că e de gheaţă şi se topeşte sau, mai exact, din sticlă şi cineva l-a lovit şi el s-a spart în mii de cioburi. S-a ghemuit într-un colţ al canapelei şi a rămas ca atunci când l-a abandonat mama lui pe scările Coloseum-ului. Aceeaşi senzaţie. Da. Rămăsese al nimănui. Atunci credea că fără ea nu o să poată trăi, că o să moară de dorul ei. Deznădejde, lacrimi, amar, durere şi suferinţă. Toate deodată, acolo la el. Ațipise. Un sunet strident de sonerie simţea că-i sfredeleşte urechile şi capul pe care-l simţea greu şi o durere aproape insuportabilă îi umpluse toate cotloanele. Sări, se duse spre poartă desculţ şi deschise.

-Ciao! Am venit să o iau pe Paula.

În faţa lui stătea Giovanni, bronzat şi relaxat. Îi venea să-l ia la pumni sau să nu-l lase să intre, să-l trimită de unde a venit. Îl ura ca pe cineva care venea să-i ia ceva de mare valoare, vital. Dar nu a avut curaj. Massimo, fără să spună nimic, lăsă poarta deschisă şi Giovanni îl însoţi înăuntru. Văzu divanul pe care dormise Massimo şi se relaxă. 

-Paula, strigă Massimo de jos cu toata forţa şi puterea, era un strigăt disperat.

Paula sări din pat.

-Ce e, Massimo?

-Coboară, a venit Giovanni să te ia.

Paula se îmbrăcă aşa cum venise la el. Nu luase nimic din ce îi cumpărase Massimo. Simţea că ceva s-a rupt în ea. Aşa, deodată. Dimineaţă. El. Ce naiba mai căuta acolo?

Nu ştia ce să facă, intră în baie, se rezemă de perete, se lăsă pe vine, puse mâna la gură să nu se audă urletul ei, începu să plângă în hohote, un plâns disperat, de femeie distrusă. Din senin, venise clipa despărţirii, fără să aibă timp cum să se pregătească şi să poată ascunde tot ce simţea atunci. Nu ştia cu cine să se ia de piept şi nici pe cine să întrebe de ce. Ştia că va veni momentul despărţirii, dar nu credea că va fi aşa. Coborî cu părul răvăşit şi cu prosopul în mână. Giovanni credea că se şterge de apa cu care se spălase pe faţă, dar el, Massimo, ştia că sunt lacrimile disperării şi că voia să i le lase acolo pe toate şi că mai era loc şi pentru ale lui.

Se îndreaptă spre Massimo şi îi puse prosopul în mână, apoi îl luă pe Giovanni şi ieşi cu el în stradă unde era maşina. Scenă mută.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!