Femeia a fost zidită de Dumnezeu        

 

Femeia a fost zidită de Dumnezeu        

Autor: Carmen Oltean

 

Femeia a fost zidită de Dumnezeu ca o poezie neterminată; femeia a fost încredințată cu puterea creației, blândeții, iubirii, frumusețea împletirii tuturor acestora.

Femeia pentru care au luptat imperii de la Elena din Troia încoace, a continuat să își lase testamentul în urma ei cu răsunet și iubire.

Ana, sacrificată pentru eternitatea zidirii lui Manole, a creat unul dintre miturile fundamentale ale poporului român, acela că nimic nu se poate clădi şi dăinui fără sacrificii. Curajoasa Vitoria Lipan, reprezintă femeia justițiară ce a știut să descâlcească misterele în jurul crimei bărbatului ei și să confrunte ucigașii lui. Ecaterina Teodoroiu a fost prima femeie ofițer din istorie, eroina reprezentativă a poporului român care s-a strecurat pe câmpul bătăliei pentru apărarea țării în ciuda faptului că femeile nu erau acceptate în acele vremuri să lupte in război. Maria Tănase, denumită “Pasărea măiastră a muzicii românești” a reușit prin vocea ei să exprime iubirea și suferința poporului român în doine cântate cu vibrație divină. Și nu la urmă, Ana Aslan, geniul care a descoperit “tinerețea fără bătrânețe”.

Nadia Comăneci, “Zeița” gimnasticii, este exemplul suprem al perfecțiunii și determinării. Nadia a rămas în istorie ca fiind prima sportivă din lume ce a primit nota maximă (zece) într-un concurs olimpic de gimnastică.

Regina Elisabeta, prima Regină a României, a rămas în istorie pentru nenumăratele sale poezii, dar și pentru implicarea în viața culturală a vremii. Această a publicat poezii sub pseudonimul Carmen Sylva.

Femeia, ființa aparent fragilă, dar căruia i s-a încredințat supremul act al creației, știe că are o responsabilitate fără de margini, un rol incomensurabil, la care îi trebuie nu doar iubire să poată să îl săvârșească, dar si inteligență emoțională, răbdare, pasiune, dăruire, și putere de sacrificiu. Câte nopți nedormite pentru copiii ei, cât de mult și-a zdrelit genunchii în rugăciuni?

Femeia este ființa blajină care poate trece instantaneu de la blândețea îmbrățișării copilului ei, la neezitarea de a fi războinică, transformăndu-se într-o leoaică ce atacă la nevoie.

Femeia nu este doar frumusețe, mătase, ruj, păr despletit și parfum, model de picturi sau statui; ea poate fi soarele dimineții care strălucește pâna la orbire, cerul iubirii întins, marea tulburătoare, pădurea misterioasă și cântecul romantic ce te îmbie la dans; femeia este pretutindeni unde este nevoie de creativitate, pasiune, sacrificiu.

Femeia nu se alarmează, nu se sfiește, nu se teme, nu se pierde, și chiar dacă acestea i se întâmplă, va găsi putere în duhul ei de luptătoare, să înfrunte viața, să sclipească precum un diamant în întuneric.

Așa că de va intra într-o furtună, va iesi din ea cu grație. De va fi nevoită să urce un munte, își va purta cu cinste bătăturile și își va urca povărnișul. De va trebui să treacă prin foc, va ieși învingătoare.

Femeia sfințește locul cu sufletul ei si îmbălsămează rănile cu florile ce le presară pe unde calcă. Femeia este o icoană a închinării și tămăduirii, parfumul trandafirilor înfloriți care te înnebunesc, atingerea petalelor catifelate, armonia culorilor.

Femeia râvnită ca iubită, femeia pictată de artiști, femeia ovaționată în strofe de veacuri, femeia pentru care s-au purtat dueluri, este făptura ce poate purta ca veșmânt o multitudine de atitudini și trăiri care nu seamănă nici una cu alta.

În istoria lumii exista o sumedenie de femei ce fac cinste și renume, nu doar prin frumusețe sau succes, ce în trecut aparțineau exclusiv bărbaților. Femeia a luptat din veacuri și și-a obținut dreptul de a participa și activa egal cu bărbații în roluri ale societații ce i-au fost interzise mult timp.

O femeie face un bărbat mai puternic prin completarea hărăzită de destin, fără de care nu poate există o unire supremă. Aceasta este crucială în devenirea unui cuplu, nu doar prin actul procreației și creșterea de copii. Sentimentele feminine adânci precum rolul primordial de mamă, o educa și o înalța pe femeie.

Și acum vă întreb? Cum vă imaginați lumea fără femei?

Femeia este ca un plic sigilat, parfumat ce conține scrisoarea mult dorită și așteptată, pe care o deschizi cu teamă, bucurie, extaz, anticipând cu bătăile inimii misterul, frânturi din suflet picurate în cerneală ce prind viață și aripi. 

Cred că florile pământului au fost udate de lacrimile femeii, parfumul lor este mireasma iubirii femeii, iar culorile lor sunt nuanțele sufletului ei.

Femeia a fost zidită de Dumnezeu ca o poezie neterminată apoi a suflat duh sfânt peste ea…femeia a continuat poezia prin dăruire peste veacuri.

 

Carmen Oltean, antologia “Ecouri feminine” realizata de Editura Ecou Transilvan

Mai citeste: 

Silvia Mihalachi -SCRISOARE DESCHISĂ-Pasi de catifea

Silvia Mihalachi – AMIRALII POEZIEI DE DRAGOSTE,MIHAELA CD și TRANDAFIR SIMPETRU -Dialog peste ocean

UN CITITOR CĂTRE AUTORUL CĂRȚII ”Uneori elefantii zboara”