DAN

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Clipește des din pleoape, apoi le închide. Mă uit speriat la medic.

-Nu-i nimic, a adormit, o să doarmă ca să poată să se refacă organismul după operație, domnule Pandele, îmi spune, și iese din salon. Deci, oficial, eram soțul ei. Nu mă mai chema Dogaru. O învelesc, îmi iau pardesiul și alerg spre cimitir, fericit, părea că am motive serioase să reiau viața de la început. De ce fericit? Pentru că am crezut și am înțeles cum sunt suferințele. Diferite, atunci când pierzi pe cineva drag dar găsești pe altcineva care poate să te mângâie. Pe drumul vieții până acum, printre cei ce i-am găsit, au fost Anca, găsită la margine de viață, și Catia găsită să continue ceva în viața mea. Încă nu știu ce. Eu accept și trăiesc intens aceste momente, le simt, mă emoționează, acum am simțit ce înseamnă o pierdere a persoanei dragi și o nouă persoană care intră în viața mea, imediat. Am spus: dacă așa vrea Dumnezeu, așa să fie. Intru într-o florărie. În timp ce florăreasa împachetează florile, mă uit în oglinda din spatele ei. Mă văd. Nimic deosebit, tot eu, cu părul alb, dar cu fața bucuroasă. Acum aveam două femei de care trebuia să am grijă. Iau florile, două buchete, mă urc din nou în mașină și ajung la cimitir. Eram vesel. De ce oare? Mă întrebam. Portarul mă vede când parchez mașina și îmi face cu mâna. Vede că nu mai sunt așa de disperat. Crede că ceva special se întâmplase în viața mea și că acum veneam la cimitir ca la un prieten. Remarcă trandafirii roșii. Mă grăbesc spre locul unde era ea, Anca, femeia care m-a mângâiat nopți întregi. M-a iubit și m-a învățat să trăiesc în familie. Să iubesc și să cinstesc poarta casei noastre, în care se auzeau doar râsetele noastre de copii care abia porniseră în viață, de mână, pe un drum al cărui traseu nu-l știau. Când s-a îmbolnăvit, nu credeam că se va duce la cimitir atât de curând. Și chiar când mi s-a spus, credeam că noi am fi putut evita drumul destinului…

-Așa a fost, Paula dragă, încheie Dan cu o umbră de tristețe pe față.

Se reculege, ne ridicăm și mergem spre locul unde era Catia. Terminase programul și ne aștepta citind o revistă. Ne-am îmbrățișat, am plecat toți trei de braț la un restaurant din apropiere. Voiam să mai stăm împreună, ne simțeam bine…

***

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!