Femeia

Femeia

Autor: Carmen Oltean

 

Copila ce se juca,

Creștea și nici ea nu știa că devenea

Cu fiecare zi își aduna

Tainele iubirii în ea

Cufărul sufletului ei se umplea.

Copila creștea aripile păsării în inima

Ce își aștepta primul zbor

Nici nu știa când a mijit primul fior

Acest foc ce ardea molcom

Se întetea, înaripa și înalta

Într-o anume zi, nu mai simțea că ea pășea.

Copila înflori ca primăvara

Femeie devenită se îndrăgosti,

Ca un fluviu spre marea lui, se îndrepta.

Pasărea evadează

Cerul ei era înseninat și lumii zâmbea

Găsește tainele sădite în ea.

Femeia adăpostea livada cu cireșe pârguite

Crescută în ea

Ce când va naște a ei prunci

Să îi alinte, să-i sărute, cireșele ei sînt dăruite

Femeia adăpostește în ea lanurile grânelor cu macii aprinși

În pieptul ei

În pântecele ei, creația

Cu mâinile și inima lucrează

Vibrează viață!

Femeia știe îmbrățișarea și dansul

Din frământarea mării ce o poartă în ochi

Din legănarea vântului născut cu ea din infinit

Acum ea le va dărui topit

Femeia are crescută în ea pădurea misterioasă,

Câmpul de flori în inimă

Când o vei întâlni și flori îi vei dărui

Ea va zîmbi, le va îngriji.

Femeia își are parfumul ei propriu

Muzica notelor ei, compuse de ea prin trăire

Luna cerului ei

Dansul trăirii ei

Mătasea iubirii ei

Focul dăruirii ei.

Femeia sărută precum cireșele crescute în ea..

Femeia e îmbrățișarea soarelui

Misterului și taina nopții

Renașterea primăverii

Apa fântinii răcoroase

Încununarea iubirii

Testament vieții

Îngerul nesfârșiri!

 

Mai citeste: 

Silvia Mihalachi -SCRISOARE DESCHISĂ-Pasi de catifea

Silvia Mihalachi – AMIRALII POEZIEI DE DRAGOSTE,MIHAELA CD și TRANDAFIR SIMPETRU -Dialog peste ocean

UN CITITOR CĂTRE AUTORUL CĂRȚII ”Uneori elefantii zboara”