Amintiri cu unchiul Carol-fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

În timp ce unchiul Carol povestește cu voce monotonă, gândurile mele zboară în trecut, și amintiri plăcute se împletesc cu spusele lui. Amintiri legate mai ales de vacanțele petrecute la ei, la Brașov, începând de prin clasa a cincea. Mama, soră bună cu mătușa Ileana, mă trimitea la ea pentru două-trei săptămâni în fiecare vară și, câteodată, chiar de Crăciun și Anul Nou. Dar atunci doar pentru o săptămână.

Îmi amintesc cum la prima vizită, mătușa Ileana m-a dus unde aveau amenajate locuri speciale pentru crescut animale. Aveau coteţe pentru porci, păsări, raţe, gâşte pe care le creşteau cei ce locuiau în casele date de administraţia CFR-ului. În fiecare zi, tanti Ileana se ducea cu bicicleta până acolo. Apropo de bicicletă, draga de ea, abia învățase, doar de câteva zile. Numai că nu ştia să plece singură şi nici să se oprească, trebuia să o ţină unchiul Carol şi să o împingă până îşi lua viteză, după aia nu mai avea probleme. Doar la oprit. Odată plecă pe bicicleta la niște prieteni care locuiau într-o casă cam la un kilometru jumate depărtare de ei. De acasă o pornise unchiul Carol, mă luase și pe mine la spate, iar la casa lor trebuia să o oprească domnul Lazăr. Ajunsă la destinaţie, tușica începe să se învârtă prin faţa casei strigând „domnu’ Lazăr, domnu’ Lazăr, oprește-mă te rog”! Dar domnu’ Lazăr nu era acasă, aşa că s-a învârtit ce s-a învârtit, după care s-a întors.  Între timp plecase şi unchiul Carol de acasă, aşa că nici aici nu era nimeni ca să o oprească. Și, tot aşa, tușica se învârtea pe bicicletă strigând „Carol, Carol”, da’ Carol nu venea deloc. Începuse să se sperie, noroc că un vecin ieșise și îi spuse „Doamna Stanciu, nu mai pedala că se opreşte singură, lasă-te puţin pe o parte când se opreşte şi descaleci”. Mai de voie mai de nevoie, aşa a învăţat tușica Ileana să se oprească.

Tușica ducea zilnic mâncare la păsări și la porc, îl chema Ghiţă, vara îl spăla cu peria de paie şi cu săpun de casă, era roz şi sănătos. Avea un coteț construit solid, nu era nimic improvizat, din scânduri, avea o troacă afară şi una înăuntru. Îmi amintesc, acasă, pe perete, e o fotografie făcută în faţa coteţului unde se vedea Ghiţă, şi lângă el era tușica îmbrăcată în capot de mătase, de zanana. De câte ori o văd, îmi vine să râd: mătuşa, porcul şi halatul de zanana!

Aveau şi gâşte, vreo douăzeci. Într-o vară, unchiul Carol cumpărase un coş cu vişine. Se pregăteau de iarnă. Scoase din beci două damigene mari cu vişine de anul trecut, care fuseseră cu vişinată. Şi cum nu mai rămăsese vișinată deloc, trebuia să arunce vişinele vechi, îmbibate de alcool, ca să le pună pe cele noi. Aşa că unchiul puse damigenele într-o roabă și le duse într-un loc special amenajat pentru depozitarea temporară a gunoiului. Se întoarce frumos acasă și se ocupă în continuare de pregătirea noului lot de vișinată.

***

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!