romanul FLOAREA DE CÂMP de Aurelia Oancă- cap 3

169790758_207852677338336_3379166562410040424_n

FLOAREA DE CÂMP

Autor: Aurelia Oancă

CAP. 3 Viata în casa unchiului

Primăvara și-a intrat în drepturi. Totul era frumos și îmbietor, ca o fecioară împodobită cu flori albe în păr și gata de nuntă. Și oamenii erau veseli, la fel ca și natura. Se bucurau de vremea bună, de căldura dăruită de soare și se pregăteau pentru lucrările de primăvară.

Doar noi eram cu iarna în suflete. Locuiam în casa unchiului nostru, într-o încăpere mică. Înainte fusese un fel de cămară. Acum era amenajată pentru noi. Ceva mobilă au adus din casa noastră: paturile, un dulap și câteva mărunțișuri. Restul a fost vândut, la fel ca și casa. Le trebuiau bani pentru întreținerea noastră. Fratele meu mai trebuia să învețe carte, apoi o meserie. În acele vremuri, un băiat cu o meserie, era o partidă bună, așa că asta l-ar fi ajutat în viitorul lui ca bărbat.

Eu am rămas cu câtă școală aveam la moartea tatălui meu. Nu s-a putut mai mult. Pentru mine ca fată și mai ales la țară, era suficient. Mama ar fi vrut să învăț mai mult, dar soarta a făcut să rămân cu atâta.

Șederea în casa unchiului meu nu a fost chiar ușoară. La început mă durea fiecare remarcă a mătușii mele, chiar dacă era oarecum binevoitoare. Eram doar un copil de paisprezece ani, dar se aștepta de la mine o muncă de om matur. Plângeam împreună cu Victor, când ne retrăgeam în camera noastră, asta bineînțeles târziu în noapte. Trebuia să lăsăm totul curat și în ordine după ce se retrăgea familia. Eram atât de obosiți și de triști, încât erau momente când am fi vrut să nu ne mai trezim dimineața, să-i întâlnim pe părinții noștri. Încet, ne-am obișnuit însă cu situația. Munceam mult, dar am și învățat multe lucruri și bineînțeles am și crescut fiecare. Eu am început să prind forme, să devin din ce în ce mai frumoasă. În iarna acelui an, am devenit și eu femeie. M-am speriat foarte tare când m-am trezit plină de sânge. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Biata mama, nu a mai avut timp și nici putere să mă pregătească pentru următoarea etapă a vieții mele. După ce mi-am făcut toaleta pe furiș, am întrebat-o pe mătușa mea ce poate fi cu mine? Mi-a zâmbit și mi-a spus:

-Nu te neliniști. Ai intrat în rândul femeilor. De acum nu mai ești un copil.

-Și nu voi păți nimic?

-Nu draga mea, doar că va trebui să ai grijă de tine puțin mai mult în perioada asta.

-Și în câte zile îmi va trece?

-În câteva zile, apoi vei fi bine până în luna următoare.

-Voi mai păți acest lucru? am întrebat eu speriată.

-Desigur draga mea, în fiecare lună până la bătrânețe.

-Doamne Dumnezeule, dar asta înseamnă că voi muri foarte repede.

-Nu vei muri. Asta este viața noastră, a femeilor. Precum vezi, nici eu nu am murit.

Am zâmbit puțin stânjenită, rușinată și cu lacrimi în ochi. Lui Victor nu i-am spus nimic și din acel moment, am avut mare grijă ca el să nu observe acest lucru. Și el a început să se dezvolte, să i se schimbe vocea. Își făcea și el pregătirea pentru maturitate. Durerea din sufletele noastre a început să se cicatrizeze, să se ascundă undeva adânc în ființa noastră. Acum eram din ce în ce mai maturi, mai preocupați de viețile noastre. Eu învățasem foarte multe lucruri, găteam din ce în ce mai bine, știam să țin casa curată și frumos aranjată. Victor continua să învețe. Terminase școala primară în sat și acum era la o școală de meserii. Voia să devină tâmplar. Îi plăcea foarte mult să meșterească, iar unchiul s-a gândit că asta s-ar putea să-i placă, și nu a greșit. Chiar i-a plăcut. A învățat bine meseria și la absolvirea școlii, s-a întors acasă, unde a făcut multe lucruri bune, și-a câștigat clienți în sat și prin împrejurimi, așa că a început să-i meargă din ce în ce mai bine.

Amândoi am crescut, am devenit oameni maturi, serioși, harnici. În cursul săptămânii munceam, iar la finele ei ne odihneam și ne distram. Duminica mergeam la biserică, iar seara ne duceam și noi la balurile organizate în centrul satului. Acolo era o mică piațetă, unde se adunau sătenii după ce ieșeau de la biserică. Stăteau pe băncile instalate sub castanii uriași și umbroși, punându-se la curent cu tot ce se mai întâmplase peste săptămână. Seara însă, era a tinerilor. Venea mica orchestră din sat și veselia putea să înceapă.

Într-una din aceste zile, eu împreună cu Victor și cu verișorii noștri, ne-am apropiat de grupul de tineri adunați acolo. Atâta veselie ne-a molipsit și pe noi. Am râs, am glumit, apoi Șandor, verișorul meu mai mare, m-a invitat la dans.

-Eu nu știu să dansez, i-am răspuns.

-Nici eu nu mă laud prea tare, dar hai să încercăm. Facem și noi ca ceilalți.

Am dansat destul de bine pentru prima încercare și nu l-am călcat pe picioare decât de vreo două ori. Victor a pus ochii pe o fată tare drăguță, veselă și vorbăreață. Cu timiditate a invitat-o la dans. Ea a devenit serioasă, a acceptat și a dansat numai cu el până la finalul petrecerii. Spre miezul nopții, s-a terminat balul și am pornit fiecare spre casele noastre. Eu împreună cu verișorii mei, iar Victor a condus-o acasă pe lulia. Am stat cu sufletul la gură până a ajuns și el. Lui însă nu-i păsa de nimic, era în al nouălea cer. Era clar că se îndrăgostise de ea. Când mi-am dat seama de acest lucru, am avut un sentiment ciudat. De la moartea părinților noștri, nu a fost nimeni între noi, între sufletele noastre. Îl iubeam foarte mult pe fratele meu și acum eram oarecum tulburată de noua stare de lucruri. Ce se va întâmpla cu mine? Voi rămâne singură?

Am încercat să maschez acest sentiment. Nu voiam să-l supăr. Mătușa însă a observat că ceva nu este în ordine cu mine.

-Kati, ești bolnavă?

-Nu, de ce mă întrebați?

-Te văd atât de tulburată, de absentă. Ce-i cu tine?

-Ei nimic! Ai întâlnit pe cineva deosebit la bal?

-Eu nu, însă Victor, da.

-Asta este. Ești geloasă.

-Nu-i adevărat! Vreau doar să-l protejez.

-De ce și de cine?

-Păi dacă se îndrăgostește, eu ce am să mă fac?

-Ai să-l lași în pace. Este flăcău și are tot dreptul să se îndrăgostească.

-Ai dreptate mătușă. Acum mi-e rușine.

-Nu ai de ce. Este normal, tu l-ai ocrotit până acum și ți-e greu să-l vezi că se topește după altă femeie.

-Este adevărat. Mă simt de parcă aș fi pierdut ceva.

-Într-un fel ai pierdut. O bucățică din inima lui aparține luliei.

-Și dacă va voi să se însoare cu ea?

-Asta o vom discuta mai încolo. Încă este foarte tânăr.

Această remarcă m-a mai liniștit puțin, așa că mi-am văzut mai departe de treburile mele. Săptămâna a trecut destul de repede, iar duminică am plecat cu toții la bal. Victor abia aștepta acest lucru. Ajunși acolo, a început s-o caute din priviri pe frumoasa lui. Muzica ne-a invitat din nou la dans. Urmărindu-l cu privirea pe Victor, care se îndrepta grăbit spre lulia, nu am observat când a apărut lângă mine un băiat înalt, chipeș și foarte ferchezuit.

-Îmi acordați dansul acesta, domnișoară Kati?

-Mda, am răspuns eu, urmărindu-l în continuare pe Victor.

-Eu sunt Elek, spuse el făcând o mică reverență în fața mea.

Acest lucru m-a făcut să-l privesc cu oarecare admirație și plăcere. L-am privit în ochi și am acceptat dansul. Era un bun dansator, acest lucru ajutându-mă și pe mine. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Am dansat, am discutat vrute și nevrute, într-un cuvânt ne-am simțit foarte bine. Abia când s-a terminat balul și lumea a început să se împrăștie, mi-am dat seama că nu l-am mai urmărit pe Victor, ba mai mult, nici nu m-am gândit la el în tot acest timp. „Sunt o soră rea” mi-am spus eu în gând, când l-am auzit pe partenerul meu de dans, spunându-mi:

-Îmi permiți să te conduc acasă?

-Da, i-am răspuns eu, oarecum neliniștită.

-De ce ești necăjită?

-Nu-l mai văd pe Victor.

-Lasă-l în pace. Este bărbat, se descurcă el.

-Crezi? Mie mi-e cam teamă pentru el.

-Calmează-te. Lasă-l să fie fericit.

-Ai dreptate. Să mergem.

Pe drumul spre casă, luminat doar de lună, am simțit cum încet, încet, se topește acea neliniște. La un moment dat, am simțit mâna lui Elek pe umărul meu. Un fior plăcut mi-a străbătut tot trupul. Era parcă altceva decât dansul. Acum eram doar noi doi și vraja lunii. Apoi, s-a aplecat spre urechea mea și mi-a șoptit:

-Ești foarte frumoasă, Kati.

-Ți se pare, i-am răspuns eu cu oarecare jenă, dar în sufletul meu eram fericită.

-Nu mi se pare. Te urmăresc de mult timp. Nici în biserică nu mă pot abține.

-Eu nu te-am văzut.

-Nu, pentru că tu ai ochi doar pentru Victor.

-Dar e fratele meu, trebuie să-l ocrotesc.

-Nu mai trebuie, este bărbat în toată firea.

-Știu, dar mi-e greu să accept asta, după ce l-am ocrotit mereu de la moartea părinților noștri.

-Te înțeleg, dar a venit vremea să ai grijă și de tine.

-Voi avea, dar mai este vreme până atunci.

-Eu nu prea cred. Ești o domnișoară foarte frumoasă și azi-mâine va trebui să te măriți.

Am făcut ochii mari și l-am privit mirată. El nu a ratat ocazia și m-a sărutat apăsat pe gură. M-am retras speriată dar și înfiorată. Era primul meu sărut.

-Nu te speria, nu fi sălbatică.

-De ce ai făcut-o?

-Pentru că-mi ești foarte dragă.

Am plecat ochii rușinată, apoi am pornit agale spre casă. El mi-a cuprins talia trăgându-mă ușor spre el, iar eu nu am mai opus rezistență. Era atât de plăcut să te știi iubită.

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.