Cu destinul nu-i de gluma!

tudosia lazar-1

Cu destinul nu-i de gluma!

de TUDOSIA  LAZAR

S-au strâns în brațe cu iubire filială, au plâns de bucurie și de durerea despărțirii, după care, ștergându-și lacrimile, Miruna a adăugat.

-Trebuie să-mi urmez soțul, nu? Mi se deschide în față perspectiva unei vieți frumoase și dacă vom fi tot atât de înțelepți pe cât de corecți am fost până acum sunt sigură că va fi bine. Am atâtea lucruri de întâmpinat când voi ajunge în lumea lui, încât mă prind de pe acum emoțiile. Când voi reveni acasă vom avea de povestit o săptămână întreagă în fiecare seară până târziu în noapte.

-Abia aștept mamă să te revăd fericită și frumoasă așa cum te lăsăm acum!

Tomass și Tamara au fost primii care au părăsit locația. Mașina s-a așternut la drum liniștită în timp ce tinerii încercau să închege o conversație care să rupă monotonia. Dacă el făcea totul ca să evite posibilitatea de a reveni cu discuția asupra rupturii dintre ei, nu același lucru se întâmpla cu fosta sa iubită.

Tamara fierbea pe dinăuntru. Neputința de a mai îndrepta ceva din dezastrul produs cu o seară înainte o măcina. Realiza că a pierdut, dar gândul că acum Tomass este liber să-și caute o altă iubire era greu de suportat. Vedea un pericol real mai ales în prezența Anei, intuiția de femeie îi șoptea că dacă este cineva de care să fie tentat Tomass aceasta este doar fiica Mirunei.

Dar ce mai putea face, și dacă se umilea mai mult tot nu l-ar fi înduplecat pe Tomass. La ce bun? Căuta să se consoleze cu gândul: „sunt liberă  să-mi găsesc pe cineva care să îmi ofere tot ce vreau fără alte pretenții! Lumea nu se termină cu tine, Tomass, îți promit”!

Acestuia nu-i păsa de ce mai poate crede ea. Nu-și dorea decât să revină la Milano și să iasă din amorțeala sufletească în care se adâncise din cauza dezamăgirii recent încercate. În timp ce conducea nu făcea niciun efort pentru a întreține conversația dintre ei. Răspundea din politețe și se limita la a puncta doar lucruri care nu puteau deschide drumul spre ceea ce-l durea, rezistând încercărilor făcute de Tamara de a reveni la subiectul fierbinte dintre ei. După un timp aceasta a renunțat, resemnându-se. Mai aveau doar câteva zeci de kilometri până să ajungă acasă. Tomass era nerăbdător să se odihnească, nu doar fizic, ci și psihic, să-și facă ordine în suflet și să poată spune: Voi găsi o altă iubire, care să mă merite!”

După o despărțire dureroasă și cu multe lacrimi, Ana și Sorina au urcat în avionul care urma să le ducă înapoi în lumea lor reală. Știau că visul acelei vacanțe nu se va mai repeta veodată și doreau să-i păstreze parfumul nealterat în suflet.

Miruna a privit avionul care o despărțea de o parte din inima sa rugându-se ca cele două fete să ajungă cu bine și să fie ocrotite de rele. Armando a prins-o ușor de umeri și apropiind-o de pieptul său i-a șoptit emoționat.

-Draga mea, este timpul să mergem și noi. Avem câteva ore bune de mers și cred că va fi deja târziu când ajungem! Nu trebuie să fii tristă. Oricând Ana poate veni aici. Poate sta cât dorește cu noi, ca să-ți treacă dorul de ea!

Noaptea își aruncase borangicul transparent al întunericului peste oraș atunci când cei doi tineri care până mai ieri credeau că vor fi împreună pentru totdeauna au ajuns în Milano. Tomass a condus-o pe Tamara acasă de parcă nu se întâmplase nimic. Doar lipsa îmbrățișării și a sărutului la despărțire arăta că înstrăinarea se așezase între ei. Vila dintre pini i-a urat bun venit când Tomass a parcat mașina și liniștit a intrat în casă. A făcut un duș fierbinte prelungit, vrând parcă să înlăture nu doar oboseala adunată fizic în ultimile zile, ci și gheața din suflet. Se îngâna cu somnul când a simțit venirea tatălui său și a Mirunei, dar nu a mai avut nici puterea și nici voința să li se alăture pentru a le ura bun venit acasă. Simțea nevoia acută să doarmă și să uite de toate.

Trecuseră câteva zile de când Miruna se afla în calitate de viitoare soție la Armando. Se familiarizase cu interiorul locuinței, menajera fiindu-i alături și ajutând-o atunci când avea nevoie. Se bucura de simpatia acesteia și de primirea pe care i-o făcuseră rudele și cunoscuții lui Armando în timpul cinelor la care se adunaseră cu toții pentru a fi prezentată. Toți au avut un adevărat șoc atunci când au aflat de căsătoria acestora,dar și-au revenit repede pentru a se bucura alături de ei, de fericirea lor. Dacă au fost critici sau aprecieri la adresa străinei care l-a cucerit pe Armando, ele au rămas în culisele familiei.

În toate ocaziile Tomass a fost singur, neînsoțit de iubita sa. Tatăl său observase de fiecare dată că subiectul absenței acesteia nu era abordat de fiul său și a pus totul pe seama unei certe între îndrăgostiți. Își amintea de acel telefon primit de Tamara pe când se aflau la Roma și presupunea că acesta este motivul supărării.

Nedorind să forțeze nota, Armando nu l-a întrebat nimic pe Tomass. Miruna, neștiind tabieturile din familie, era hotărâtă să nu aibă curiozități care o depășeau. În tot acest timp au fost atât de ocupați cu noua lor viață, încât celelalte „ciudățenii” din comportamentul tinerilor au fost neobservate sau trecute sub tăcere. Ana suna zilnic, să se asigure că mama sa este bine și să-i spună la rândul ei că este în ordine cu serviciul și că acasă toate sunt la locul lor, fără să fie veo problemă.

În acea zi fatidică nimeni nu ar fi bănuit că aripa morții va plana peste cerul senin al dimineții. Când a sunat telefonul, Tomass a crezut că este Tamara. De când se despărțiseră nu se mai văzuse cu ea și nici nu mai vorbise la telefon. Când a răspuns, spre surprinderea lui, era mama acesteia. Cu vocea sugrumată de durere căuta să-i spună ceva legat de fiica sa,dar nu reușea să fie inteligibilă.

-Doamnă, vă rog să repetați, că nu vă înțeleg. Ce s-a întâmplat?

Văzând că soția sa nu reușește să se facă înțeleasă a intervenit tatăl Tamarei.

-Tomass, te rog vino la spital, fiica mea a făcut un accident grav și nu se știe dacă va supraviețui! Trebuia să te anunțăm și pe tine.

În acele momente, fără să mai ceară alte detalii, a pornit grăbit să ajungă mai repede. În drumul său a trecut pe lângă locul accidentului, în care poliția reconstituia cauzele care au dus la tragedie. A oprit undeva în apropiere și adresându-se unuia dintre ei a întrebat.

-Puteți să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Sunt logodnicul victimei.

-Ce știm până acum este că domnișoara la un moment dat a scăpat volanul de sub control. Un șofer care avea camera la bord a surprins momentul când pe nepregătite mașina a derapat. Se pare că avea viteza destul de mare. Vom analiza și imaginile, dar credem că era în depășire. Dacă tot sunteți aici, spuneți-ne, în mașină cu ea era și copilul?

-Care copil? Nu, noi nu avem copii. De ce mă întrebați?

-Pentru că am găsit pe parbrizul mașinii o păpușă de pluș care nu ne explicăm de unde a apărut. Am crezut că avea un copil cu ea și nu știam unde a putut să dispară. Mai avem câțiva martori pe care trebuie să-i audiem, poate aflăm lucruri noi.

Cutremurat, Tomass și-a continuat drumul la spital. Ce a urmat a fost greu de suportat. Mama Tamarei, distrusă pur și simplu, zăcea susținută de soțul ei pe un scaun. La sosirea lui aceasta, făcând un efort, a reușit să îngâne: Tamara a murit! Nu-i venea să creadă, cum s-a putut așa ceva? O ușoară undă de regret pentru cele întâmplate între ei se strecurase în sufletul său. Părinții ei sigur nu bănuiau nimic. Ca să nu le mărească și mai mult suferința, a trecut sub tăcere despărțirea de fiica lor. Oricum, acum nu mai conta.

A rămas un timp cu părinții Tamarei, încercând să-i susțină în durerea lor. La un moment dat de ei s-a apropiat un polițist pentru a le da noutăți.

-Domnă, ne pare nespus de rău. Condoleanțe! Din declarația uneia dintre martore se pare că fiica dumneavoastră dorea să depășească o altă mașină. În acest timp din mașina care circula regulamentar, un copil a scos pe geamul întredeschis o păpușă fluturând-o în semn de salut. Nimeni nu a prevăzut că din cauza curentului creat aceasta a fost smulsă pur și simplu din mânuța copilului, oprindu-se pe parbrizul mașinii. Moment în care fiica dumneavoastră, probabil surprinsă și speriată, a pierdut controlul volanului.

Cei din mașina cu pricina habar nu au avut de cele întâmplate. Au oprit din cauza zgomotului produs. Când au văzut jucăria, abia atunci și-au pus întrebarea cum de a ajuns acolo și l-au întrebat pe cel mic. Ce credeți că le-a spus? „Mami, eu am vrut să o dau lui tanti cea frumoasă”!

Au mai urmat și alte întrebări la care cei doi părinți a trebuit să dea răspunsuri, timp în care Tomass a simțit că nu mai poate suporta. Era zdruncinat de povestea cu păpușa. Era de neimaginat această ciudățenie care a contribuit la moartea Tamarei. Fără să vrea, gândul îl ducea spre divinitate, făcând să-și pună întrebarea: „Doamne oare ai vrut   s-o pedepsești?”.

Cu pașii obosiți și sufletul împovărat de durere, a plecat pentru a spune și celorlalți din familie. Nu regreta despărțirea în sine de Tamara. Regreta că soarta crudă i-a rezervat un astfel de sfârșit. Și… Doamne, câtă poftă de viață avea!

Când au aflat, toți cei care o cunoscuseră au rămas fără cuvinte. Durerea se împletea cu neputința în fața morții ireversibile. În ziua când au participat la funeralii Tomass a depus pe sicriul acesteia un buchet imens de tradnafiri albi. Dorea să fie mesajul păcii și al împăcării care să o însoțească în drumul său spre eternitate. Nimeni nu a știut că chiar înainte de a muri cu câteva zile cei doi tineri se despărțiseră. A rămas un secret știut și purtat în suflet doar de cel care i-a fost iubit și prieten și care parcă într-un mod profetic i-a spus: „vom merge fiecare pe drumul lui”. Dar nu și-a imaginat că al ei va fi spre Dumnezeu. Suferea în tăcere, dar prezența persoanelor apropiate l-au ajutat ca încet, încet să se poată obișnui cu dispariția fulgerătoare a Tamarei.

……………………………………………………………………………

Mai citește: 

În altă lume minunată   

Invitație de participare la revista de colecție numărul 10/2022

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

Poeţii nu mor niciodată

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Ce mai e nou prin librărie?

 

PRIN OCHII MEI -format TIPĂRIT (softcover)

PRIN OCHII MEI este o carte de proza, eseuri, articole și cronici literare. Cartea este tipărita color si conține 242 de pagini. In aceasta carte scriitoarea Mihaela CD va invita sa priviți lumea prin ochii ei. Primele 100 cărți vor beneficia de transport gratuit ! Comanda acum cartea Prin ochii mei în format tipărit și primești și un semn de carte gratuit!

35,00 CAD

GENESIS-INTERVIURI -format TIPARIT(softcover)

Comandati acum cartea GENESIS – interviuri -AMPRENTE SCRIITORICESTI , la pretul de 35 de euro .In cele 400 de pagini veti gasi 40 de  interviuri  care vin sa dezvăluie 40 de personalități marcante care lasă amprente scriitoricești incontestabile asupra literaturii romane contemporane. Primele 100 cărți vor beneficia de transport gratuit! Comanda acum cartea GENESIS!

35,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.