Aurelia Oancă-ÎN HAINA DIMINEȚII…

În haina dimineții mă îmbrac
Și îți aduc ofrande din uitare,
Ce s-au ascuns în străluciri de lac
Și dorm adânc în tainice hotare.

Din roua tandră voi isca izvorul
Care va trece peste ochii tăi,
Și printre gene va dosi fuiorul
Din care vremea toarce calde văi.

Povestea noastră urcă-n vârf de munte
Și-și scrie cartea pe un ram cu flori,
Apoi străbate crestele cărunte
Și seamănă în stâncă sărbători.

Un vânt ștrengar ne fură pe-nserate
Câte-o fărâmă de sărut galant,
Apoi îl poartă-n zări pe săturate
Și-l risipește printre flori, pedant.

O frunză verde a furat o clipă
Și peste ea a pus sărutul tău,
Ce l-ai lăsat în vântul fără pripă
Când am ajuns în gândul tău și eu!