În aforismele Mihaelei CD lucrurile imposibile devin posibile“Uneori elefanții zboară, Sometimes elephants are flying “

CRONICA

În volumul de reflecții ṣi enunțuri motivaționale semnat de Mihaela CD, autoarea ne pune la încercare imaginația, dând titlul cărții “Uneori elefanții zboară, Sometimes elephants are flying “

Cartea are pe coperta  din spate un interesant motto: “Lucrurile cele mai imposibile sunt posibile! Diferența este datǎ de atitudinea ta! “ La fel ca și cartea de aforisme ”Nǎscut pentru a fi (alt) cineva, Born to be someone(else) ”, volumul este bilingv, român-englez, având în cuprins pe lângǎ cele 17 capitole : ”Cuvântul editorului”, ”Cuvânt înainte”, ”Prefațǎ”, ”Cuvânt de încheiere”,” Cuvântul autorului”, ”Index pe subiecte” și ”Proveniența fotografiilor”.

Reflecțiile din această carte, denumite așa de editor, sunt surse de energie și inspirație, optimism ce ne îndeamnă la visare și hiperbolizarea trăirilor.Și cum spune în “Cuvânt înainte “ scriitorul Victor Manole  textele au  ”valenţe reflexiv-meditative”.

Îndemnul autoarei este să fie între oameni iubire, acest sentiment singular, specific numai omului: „În viaţă totul porneşte de la iubire! Iubeşte tot ce-i în jurul tău ca să fii fericit!“

Drumul, prin insistență, se deschide în viață dacă persiști prin muncă și talent, asta ne îndeamnă autoarea în aforismul următor:”Crede în visul tǎu ṣi oricât ți-ar fi de greu, nu renunța niciodată!Succesul este medalia perseverenței!”  

 În ”Principii sanatoase”,descoperim picuri de înțelepciune și sfaturi practice:  ”Banii trebuie sa reprezinte în viațǎ doar un mijloc de care te foloseṣti pentru a te îmbrǎca, mânca, cǎlǎtori etc.ṣi nu un scop în sine.Când banii ajung un scop în sine devii sclavul lor“ Iată, descoperim în această carte, și paradoxuri:“Pentru o muncǎ de calitate e nevoie de timp, iar pentru o muncǎ de proastǎ calitate e nevoie de ṣi mai mult timp.“

Citind cartea poetei Mihaela CD, mi-am adus aminte de un text al lui Arthur Schopenhauer, filosof german,se situează în problema teoriei cunoaşterii pe poziţia idealismului, în care spunea: ” Atunci când citim, o altă persoană gândeşte pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Când învaţă să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învăţătorul: aşadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simţim o uşurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupaţi cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Aşa se face că cineva care îşi petrece întreaga zi citind, şi prin relaxare îşi devotează timpul liber într-un fel negânditor, îşi pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călăreşte uită să meargă pe jos. „

Citind volumul poetei din Canada consider că aforismul este un adevăr îmbrăcat memorabil. O strălucire care îţi atinge sufletul şi în care te regăseşti. Dar, mai important, o strălucire care îşi pune amprenta asupra raţiunii tale fiindcă din adâncimile ei izvorăşte multă înţelepciune. Am descoperit în filele acestui volum că profunzimea şi cultura s-au îmbrăcat memorabil, filosofia şi analiza au fost şlefuite profund şi au dat naştere unor expresii pline de înţelepciune. Citind această antologie inedită a fost ca şi când m-am aşezat lângă bunicul meu, un om cu multă înţelepciune, şi am ascultat cu emoţie şi interes sfaturile sale. ”Cine n-are bătrâni să-şi cumpere”, e o zicală celebră din popor. Aş mai adăuga: iar cine descoperă aforişti, se descoperă pe sine. Am remarcat cu bucurie că sunt mulţi iubitori ai acestui gen şi asta pentru că e un gen care oferă, care îţi mângâie sufletul, care te povăţuieşte. Aforismul este o hrană spirituală de mare preţ.

Simt o existență creatoare în opera Mihaelei CD. Toată filosofia ei este un sprijin teoretic pe care-l dă acestui fel de existență –cărțile acestea sunt construcții de metafizică. Din duhul eresului însă, existența creatoare tinde să se manifeste și în alte direcții, depășind cadrele teoretice și oarecum în răspăr față de rigorile lor.Teoriilor acesteia metafizice nu le atribui unui caracter decât acela de încercări, perspective, anticipații, viziuni mitice, în nici un caz dogme. Dealtfel, cum spunea Lucian Blaga „gânditorii care nu păstrează distanța chiar și față de propriile idei” îi „fac impresia unor capete stăpânite mai curînd de idei fixe decît a unor capete cu idei”. Prin aforistică, Mihaela CD se descătușează din rigiditatea sistematică a poeziilor sale renunță la resemnarea teoretică și comite o adevărată insurgență existențială.

Pot să spun, ca Blaga,  că aforismele doamnei Mihaela CD sunt “sarea gândirii magice.”

      Al.Florin Țene

–

Mai citește: 

Silvia Mihalachi-Binecuvântare și chin o vitrină a poetei Mihaela CD

Aurelia Rinjea -NAȘTEREA POEZIEI-recenzie Binecuvantare si chin  

Cezarina Adamescu -POEZIA – NĂSCĂTOARE DE PRONIE- Binecuvantare si chin

GABRIELA Rauca„Binecuvântare și chin”, un vals al sentimentelor puse în vers

Despre cartea Binecuvantare si chin