Simțirea, piatra de temelie a volumului ADIO

 Lilian Curevici -Adio

Cartea de poezii a poetului Lilian Curevici, Adio a fost publicată la editura Dandeș Editory din Drobeta Turnu Severin în anul  2023  sub  îndrumarea editorului Daniel Felician Deșliu.

Poetul canadian de origine basarabeană Lilian Curevici  adună pe panoplia sufletului  un frumos palmares literar publicând 4 cărți personale, participând la diverse proiecte literare, antologii și publicând în reviste literare din țară și străinătate. Pentru frumusețea și  sensibilitatea scrierilor sale primește Diploma de Excelență fiind laureat al Galei Artelor ediția a 3-a (2022) și ediția  a 4-a(2023), la Montreal. 

Prin  volumul de poezii  ADIO  poetul  își deschide poarta sufletului oferind acces cititorilor la inima sa, ’’fiindcă inima, este un tezaur de comori, ce poartă în străfundul ei iubire, speranță, visuri sau cicatrici pe care viața le-a încrustat, adesea fără milă! Poetul este persoana care-și expune sentimentele în vitrina sufletului, prin poemele și creațiile sale’’ ( Johnny Ciatlos Deak  în  emisiunea Salut Românesc din Montreal).

Și de această dată coperta volumului său este mai mult decât grăitoare, conținând imaginea  unor frunze de toamnă stilizate într-un  cuplu care se sărută. Coroborând  titlul Adio cu imaginea sărutului de pe copertă putem interpreta acest volum ca fiind dedicat unei iubiri sau unei persoane iubite, presupunere care se adeverește citind la pagina 13 ,,Cuvânt înainte’’  unde autorul spune: ,, Am dedicat ăst volum de poeme soției mele, Viorica. Nu este atât de simplu a descrie o viață de familie. Am fost o familie cu adevărat specială, fericiți ca toate familiile și nefericiți în felul nostru, aparte. Un sfert de veac.’’ (Cuvânt înainte)  

Prefața cărții este semnată și de această dată de prof. Simina Silvia Scladan, care subliniază de la început semnificația  titlului ADIO  prin subtitlul: ’’Adio trecut, bine ai venit viitor!’’

Iubirea este sentimentul prin care am fost creați de bunul Dumnezeu, din iubire și pentru a răspândi iubire pe pământ. Iubirea de oameni, de părinți, de locurile natale sunt frumos descrise în această frumoasă carte, iar atunci când există iubire între doi parteneri, fiecare frază devine un poem în sine, reliefând complexitatea și frumusețea relației de cuplu.

‚,Și dacă-ar fi să pot, să urc pe-o lungă scară/O astră să-ți cobor, să-ți lumineze-n seară/Aș face-o-n infinitul din stele-n Univers/Cu pana-mi  ce descântă catrenele din vers’’( Scara)

În fiecare vers, autorul zugrăvește tablouri vibrante ale iubirii de odinioară lăsând cuvintele să danseze precum fluturii într-o livadă de primăvară. Iubirea este pictată ca o floare fragilă, cu petale care se deschid în razele soarelui iubirii reciproce și se închid în umbra adio-ului inevitabil. Sentimentele devin versuri, iar versurile devin cântecul pasiunii și al dureroasei despărțiri.,,În doi eram o altădată/Sub cerul plin de astre sfinte/Mă așteptai timid la poartă/Unde veneam, uitând… cuvinte’’(În doi…)

Poetul valsează prin lumea tulburătoare a iubirii și a trăirilor intense.  ,,Erai splendidă, Doamne ca-n poveste/Azi florile-mi rămân și-mi amintesc/De chipul tău, ce veșnic mă privește/Atunci, când orice astră îngrijesc’’(Astra)

Călătorind prin lume poetul adună într-un frumos buchet amintiri neprețuite cuprinse în poeziile: ‚,Athena’’, „La Rhodos’’, ,,La Meteora’’ „Veneția” 2020’’ etc.

Atât de frumos descrie poetul, sufletul mamei ce se îneacă în lacrimi de dor: ’’ Te așteptăm, cu tata, cât mai este/ Vezi poate vii, de poți, cât mai curând/ Să reînvie viața… la ferestre/Să-mi treacă rana, veșnic sângerând…’’(Mă sună mama)

Volumul de poezii „Adio” se dezvăluie ca o simfonie poetică, imortalizând în versuri o gamă complexă de sentimente, de regrete, de despărțiri și transformări. Autorul își modelează cuvintele precum pensulele unui maestru al expresiei, creând o operă de artă în care fiecare strofă este o odă a adio-urilor și reinventărilor. Versurile, precum ecourile unei melodii melancolice, reverberează în sufletul cititorului, plăsmuind imagini de tristețe, dar și de eliberare.

„Mă rog spre cer să-ți mai dea zile/Să te mai văd încă o dată/ Și pentru azi și pentru mâine/Pentru a-ți zice: mama, iartă!’’( Dor de mama)

Rugăciunile pentru părinți  au o sensibilitate aparte atingând  chiar și o inimă de lemn: „Încerc să-închid fereastra, ca timpul să nu-mi scape/Și trag adânc perdeaua părinții să mi-i țin/Sper mult și cred  în Domnul, ce parte lumii face,/Sper flacăra luminii cât pot să le-o mențin…” (Te rog…)

Trăirea autorului se transformă într-o călătorie poetică prin văile adânci ale inimii, unde fiecare interacțiune reprezintă o răsfrângere a emoțiilor intense. Poetul Lilian Curevici așterne pe pagini cuvinte ce exprimă nu doar tristețea, durerea, despărțirea  dar și bucuria fiecărui moment împărtășit cu cei dragi.

’’ Sunt oameni mici, sunt oameni mari/Vorbind de suflet și curaj/Mărinimoși și gospodari/Păgâni la chip, fără obraz/(…) Sunt oameni-Soare, plini de viață/ Zâmbind frumos, chiar dacă plâng/Chiar de e frig și-afară-ngheață/Se dezvelesc, la piept te strâng’’ ( Sunt oameni…)

Drumul vieții este sinuos, plin de curbe și serpentine, pe care poetul le străbate cu teama ajungerii la final. Fiecare strofă din poezia ’’Drumul’’ este o pictură în alb și negru, iar fiecare cuvânt devine o notă muzicală într-un concert al vieții. ’’Dar viața-i ca ulciorul, mai curge, pân-se strică/Căci seacă și izvorul, când grija e lipsită/Ce rost mai are drumul, ce-am șerpuit o viață/ Când domină nocturnul si inima-mi… îngheață?’’(Drumul)

Cuvintele poetului sunt  pline de emoție, adevărate pietre prețioase sentimentale ce transcend barierele sufletului cu rafinament și profunzime, pictând poeme ce dansează într-un ritual subtil al separărilor și renașterilor. „Să știi cu-a Domnului credință/Sper să-mi croiesc căi prin troiene/Să-i cer din suflet pocăință/Azi în Poem, iar mâine-n… stele…’’ ( Să știi)

În umbra versurilor, cititorul simte cum fiecare adio este teleportat într-o elegie poetică, o călătorie emoțională, o incursiune în abisul sufletului și al schimbărilor inevitabile.’’ Ai parte de durere, chiar de știi/N-ai fost minciună nicio clipă-aparte/Ai fost un tată drept l-ai tăi copii/Și pentru ei, cândva ai scris o carte../Ai parte de trădare și-nșelat/Respins tot ești în timp fără de milă/Plecat la muncă grea, neîntrebat/De ai servit cafeaua ta… divină’’(Sensul vieții)

Poemele lui Lilian Curevici sunt o meditație poetică asupra trecerii timpului, a iubirii pierdute și a unor capitole ce se închid pentru a face loc altora. ’’Frumoasă-i viața-n primăvară/Puțin doar… iernile mă dor/Mă naște Domnu-a câta oară/ Îmi dă și aripi, ca să …zbor…/Și las’ să umple mieii șesul/Ieduții să se joace-n crâng/Iar pana-mi să-și termine versul/Căci  mai trăiesc chiar dacă… plâng…’’ (Mai trăiesc)

Cu fiecare vers, autorul lasă o amprentă indeniabilă în sufletul cititorului, explorând înțelesurile și intensitățile iubirii și ale despărțirii într-un mod poetic și captivant.

Poezia ‚’’Credeam’’,  vine să încheie  acest imn emoțional al iubirii, trăirii și simțirii, conturând universul complex al sentimentelor în versuri îmbibate de profunzime și sensibilitate. „Credeam, o Doamne, Sfinte, atunci, cu ani în urmă/Că lumea ne-aparține și viața-i mult mai lungă/Dar seacă-n ani izvorul și apa nu mai este/Pierdut demult amorul, iubirea-doar… poveste…’’  ( Credeam…)

Poetul Lilian Curevici este un arhitect iscusit al slovelor. El știe să-și aleagă cuvintele potrivite, care vibrează emoțional, care transmit instantaneu,  tulbură și trezesc fiecare fir de suflet. Cititorul simte că fiecare vers este o palpitare a inimii, iar fiecare strofă este o incursiune în oceanul adânc al emoțiilor. Simțirea este piatra de temelie a acestei cărți, iar cuvintele împodobesc misterul sentimentelor.

Volumul „Adio” nu este doar o simplă carte de poezii, ci o revelație, o operă de artă ce rămâne cu cititorul, invitându-l să se scufunde în adâncurile propriei sale experiențe și să descopere frumusețea învățăturilor ce decurg din fiecare ’’adio’’.

Mihaela CD

LSR, TWUC, WPAC