ÎNTÂLNIRI STELARE

 

Autor: AURELIA RINJEA

 

STELARIS 2

Antologie de creații literare, Ed. Globart Universum, Montreal, 2024

Întâlnirile stelare sunt cruciale, sunt porți de trecere, stelare, iar gazda acestor întâlniri este iată, Antologia însăși, STELARIS.

Evenimentul în sine, este o Bucurie spirituală, care ne aduce împreună, făcând să vibrăm românește, indiferent unde suntem pe pământ, iar Scriitorul este „misionarul” ce înalță Cuvântul, acolo unde spiritul lui poate transcende lumile.

Și în volumul 2, al Antologiei STELARIS, un motto superb ne atrage atenția: „Căci poezia este steaua / Ce conduce la / Dumnezeu, Regi și păstori” (Victor Hugo)

Domnul JOHHNY CIATLOȘ DEAK, Senior Editor la Editura Globart Universum, ca o gazdă primitoare, ne deschide calea spre a cunoaște alți creatori de literatură, promotori al valorilor culturale universale.

AUREL FURTUNĂ – România, ne propune o proză scurtă Pacienta, despre ce înseamnă „să respecți sufletul, spiritul, să ai principii”, o povestire pseudoSF, Regina Johana cea rea și un  pamflet – Justiția română de ieri și de azi, scrieri cu caracter satiric, oprindu-se asupra unor aspecte sociale, dezaprobatoare, concepții politice, trăsături de caracter, prezentate  într-un stil propriu, prin care face să încapă în acțiune, actualitatea, o stare de fapt autentică, cu personaje bine alese, ce folosesc un limbaj sarcastic, lăsându-ne să vedem dincolo de cuvinte, ceea ce trebuie văzut.

ALEXANDRINA IURCU BĂLAN – Canada, ne prezintă o frumoasă poveste care ne poartă în Egiptul antic, unde Isisdor, „copil al Terrei”, vrea să scape lumea de rele și care va cunoaște clemență de la Zeița Isis, cât și iubirea adevărată. Interesant mi s-a părut cântecul ploii, ca semn al eliberării, al purificării, al unei binecuvântări divine.

De asemenea poeta, cum  rezultă din poezia Ciobănașul și-a înțeles pe deplin misiunea, ea fiind un „mesager al Cuvântului”, într-o conexiune subtilă Dumnezeu.

VASILE  DAN  MARCHIȘ – România, promotor al actului creator autentic, poartă un dialog cu Divinitatea, pentru a se „încadra cu adevărat în lumina iubirii”, cu Muza sa, cu Îngerul păzitor, dorind „în poezie pacea și împlinirea sufletească dorită de lume…” Conștientizări și invitație la reflecții profunde. „Poemul Biserică” e ridicat numai din cuvinte, cu trimiteri la omul modern, la poeții contemporani, subliniind că „Dumnezeu te inspiră direct ce să scrii”, iar tu trebuie să o faci, să tratezi subiectul ales. Un stil alert și expresiv, cu argumente și nuanțe adecvate, analitic și sintetic, posedând știința discursului relevant, cu accent pe adevăr.

TITINA NICA ȚENE – România, ne poartă în Edenul de acasă,   În livezile din sat, În poiana cu urzici, în excursie, în mirifica ei copilărie, care i-a înscris pe suflet bucuriile și poveștile, binecuvântările, bunicilor, ale naturii, de la care a învățat lecțiile cele mai de folos! Cu delicatețea specifică de a reda stările sufletești, îi mulțumim pentru ambientul superb în care poposim alături de autoare.

VICTOR MANOLE – România, cu marea sa Iubire de Țară, roagă pe Dumnezeu: „mângâie Doamne, Țara mea!”  Este adept al Iubirii de neam, al păcii universale, al unității și fraternității, al omeniei, al iubirii pământene și al celei celeste. Admirație pentru dumneavoastră, brav Român, cu trăiri atât de profund românești!

LILIANA MOLDOVAN – România, ea însăși un poem plin de iubire desăvârșită și dăruită, ne poartă în universul oniric al trăirilor înalte, cu vise și respirări, cu nădejde în iubirea ce poate salva lumea. Își ascultă glasul inimii, într-un dans subtil, într-un alfabet viabil, într-o pagină de vers, într-o mărturisire deplină sub ochiul timpului, din care răzbește chemarea secundei.

VICTORIA și DĂNUȚ  IUGA – România, ne captivează cu  povestiri adevărate din anii de studenției și din primii ani de căsnicie, unde totul revenea la acele repere: „Trenul fericirii” și „Gara așteptării”, într-un sincronism subtil, dar parcă scris dinainte. Întâmplări adevărate din copilărie, cu bunici și îngerașul însoțitor, despre revelarea Chipului lui Dumnezeu și miracolul trăit.

LILIAN CUREVICI – Canada, ne împărtășește propria poveste, sub orhestrația plopilor, care reprezentau „ai satului îngeri”,  cei care îi cunoșteau dorurile sale și depărtarea și singurătatea și nostalgiile după cei care l-au iubit necondiționat. Oriunde ar merge în lume, dorul de mamă îl însoțește, ca și credința creștină în care a crescut, simțindu-se român oriunde și oricând, în Veneția, la Metheore sau în Atena. „Mă simt român și vreau să știe lumea… purtând mereu credință în Iisus…”

NICOLAE DUMITRU – România, aduce în prezent, spre a ne atrage atenția, atrocitățile istoriei și impactul pe care acestea l-au avut asupra societății românești, lupta de supraviețuire a oamenilor dintre care, „unii au reușit să rămână oameni…” O scriere cu valoare document, pentru mine, reprezentând perioada când abia mă nășteam…

VIOLETA BOBOCEA – România, ne prezintă o radiografie autentică a societății românești, în care Fericirea românului e greu de găsit, de câștigat, dar în nici un caz de cumpărat. Valorile umane adevărate, sunt tot mai rare în prezent, raportat la anii de studenție ai dumneaei, aceeași cu ai mei, când existau modele demne urmat… sau mai sunt și oameni cu adevărat îngeri printre noi… sau oameni care trăiesc doar cu Dumnezeu.

IONUȚ ȚENE – România, ne poartă în anotimpul sufletului său, lăsându-ne să savurăm torentele de visuri, ca niște cai liberi alergând, mâinile toamnei tăcute care-l îmbrățișează cu amintiri, în  aventura poeziei brodând metafore pe valurile viselor, iar El… poetul, poposește într-o Gară cu poezii, din dragoste de cuvânt, într-o căutare continuă spre adevărata libertate.

Al. FLORIN ȚENE – România, Privind prin ochelarii imaginaţiei, înveșmântat în poezie, vede cum ne refugiem în metaforă, încercând să găsim tonalitatea la care să ne acordăm Logosului divin, fără ca acesta să mintă vreodată și asta într-un total contrast cu dezastrul lumii întoarse pe dos, fără nici un punct de sprijin.

Poetul își reface forțele, reîntorcându-se acasă, în satul natal, purtând în el, speranța Învierii.

MARIETA COMAN – România, prin viața ca o mare mai mult zbuciumată, pentru ea poezia e sursă nesecată de  infinit, o continuă căutare a unei iubiri, ca răsăritul mereu revărsând bucuria vieții, a renașterii, a visului ce se vrea împlinit. O poezie a dragostei curge șoptit.

LILIANA BADEA CÂRSTEA – România, adoră pădurea,  teii… Cuvintele și le îmbracă în valuri, în ploaie, în soare, în stările sale sufletești. Sunt însă și locuri unde timpul stă în loc, unde tăcerea devine apăsătoare, într-o reflecție profundă, întrebându-se:  „Am ști noi oare, în primăvară să înfrunzim iar?”

AURELIA RÎNJEA – România, vă invită într-o călătorie în Țara Albionului, ce pulsează ca o inimă, cu însemnele lui care planează peste timpuri, un timp în care noi, în luntrea prezentului, învăţăm timid pasul. Un ecou al tăcerii lui Dumnezeu, o revărsare din preaplinul Lui, despre care încă ştim atât de puţin. A fost cea mai înţeleaptă faptă, pe care independenţa şi libertatea spiritului autoarei au ales-o, în acest timp al căutărilor, sugerându-ne să-i urmăm exemplul.

GABRIELA RAUCĂ – Austria, vine cu trăiri ample, Dansând cu ploaia, în acordurile unei romanțe, care îi este casă. În tonalitățile unui vis, își poartă cu demnitate propriul Credo, bucurându-se de darurile creației sale, pe care le dăruiește mai departe cu iubire nețărmurită.

MARCEL MIRCEA PETCU – România, se adresează femeii pe care o vede înger păzitor. O dragoste apoteotică, trăită și mărturisită. Întâlnirea sufletului pereche, regăsirea deplină în ființa iubită este desăvârșirea unui întreg. O lume a străbătut în căutarea ei, iar acum e în inima lui. Frumoasă și binecuvântată iubire și este firesc ca ea să fie transpusă în poezie.

LUMINIȚA CRUCERU – România, își pictează dorul pe o stea, apoi îl trimite  călător către persoana iubită. În viziunea dumneaei, există  o Cheie a sufletului care-i aparține și o poartă cu sfințenie, dar cum frumos spune, „Când pui suflet lângă suflet / Se deschide fără cheie”. Dar sunt „Mai mulți Iuda” pe pământ, care îi dau târcoale. Dorul de ființele iubite este mistuitor… doruri pe care le păstrează cu sfințenie în inima sa.

LEONID ȘARAMET – Canada, ar cumpăra de s-ar putea un bilet în copilărie, să-și vadă părinții. Dorul de mamă, de sat, de cei dragi, capătă dimensiuni celeste, neputând fi stins. Un amestec de Inimă, suflet și gând, care iată s-au metamorfozat în poezie, într-o puternică conexiune cu propria-i inimă.

SANJA CRISTEA TIBERIAN – România, se întreabă cum să poată să cuprindă întreaga frumusețe a creației, într-un dialog deschis cu Dumnezeu. O comunicare continuă, asumată, o confesiune profundă despre ce este în lume, o iubire declarară, însoțită de recunoștință și bucuria Învierii, a tot ce este în toate, căruia își consacră întreaga viață și ființă.

NICOLAE PETRESCU REDI – România, înalță odă înaintașilor noștri, celor care au scris cu sânge istoria, celui care a dus Limba Română pe culmele nemuririi, Eminescu, Ștefan, eroilor neamului știuți și neștiuți. Iar poetul, în viziunea sa este:„ gonaciul / și vânătorul / de cerbi albaștri, / eu îs vânatul / ciutei cu-alice / de iriși”.

IOAN ROMEO ROȘIIANU – România, ne prezintă și  recomandă bijuterii literare contemporane: Despre întoarcerea la origini de suflet,  scrisă de Elena Borcuti – „Darul lui Pufu”, Ed. Ecreator, Colecția Copilăria, 2020; Explorările interioare ale cuvântului, în cartea scrisă de  Alina Narcisa Cristian – „Te iubesc, dar nu rămân cu tine”, Editura eCreator, Colecția Debut, 2018; Despre metafora strecurată-n culoare în cartea scrisă de Aurelia Oancă – Poezia picturii, pictura poeziei, Ed. Ecreator, 2019. Aprecierile sunt consemnate în postfața cărților. Îi mulțumim pentru analiza literară făcută, ajutându-ne să le descoperim pe cele trei scriitoare.

CARMEN DOREAL – Canada, ni se confesează cum într-o transcendență „la Masa Tăcerii albastre / m-așteaptă la cenaclu umbre stelare / cu dragoste fără griji / Eminescu,  Arghezi,  Sorescu, / Nichita Stănescu și Pierre Morency”.Poemul e „o pasăre cu inimă de foc, cu aripi de neuitare”…  căruia nu „oricine îi poate atinge cuvintele”. Și vine cu răspunsul: „trebuie doar să înveți / cum să îmi citești sufletul”. De asemenea, în numele iubirii, decantează în ea mirajul luminii. Într-o pace cu sine, „poezia i-a dăruit piramidă cu scară la stele, Patria mea este în aer / în vis rădăcinile mele”… cu cuvinte ce „sângerează de dor”. Ea însăși este o carte deschisă, în care povestea poate să fie rescrisă.

KESSY ELLYS NYCOLLAS – România, cu un Suflet împovărat de dor, ar dori să retrăiască iubirea, poemele să le scrie la „umbra mărului / Și sub povara dorului”. Amintirile focului nestins le păstrează vii, încercând să definească iubirea, dovedind că este o luptătoare în fața destinului.

TRANDAFIR SÎMPETRU – România, ne încântă cu eseuri  cu o tematică diversă.  Se întreabă: Declinul metaforei, libertate sau expresivitate? – un subiect ce necesită o actualizare sau Adio copilărie fericită, care ne invită la a reflecta asupra situației actuale cu care se confruntă copii și tinerii. Bineînțeles ne lăsăm purtați pe valuri de iubire, într-un legănat între metaforă, vise, trăiri și ancore.

DANIELA VASILOSCHI – România,  alături de care învățăm să păstorim cuvintele, să le iubim. Frumos spune: „popor zidit din poezie” (Eminescu s-a ivit). Încearcă să descopere Taina din lut, Pasărea speranței,  „Că veșnicia din noi / E gândul universului / Care-și recompune esențele”, Taina din stropul de lumină, într-un  Timp de rugăciune.

SILVIA MIHALACHI – România, în Murmur de tei, sobor de versuri murmură numele lui Eminescu. Înalță la cer rugă pentru nemuritorul geniu al poeziei românești. De asemenea impresionantă este Rugă pentru mama, pentru care cere de la Dumnezeu binecuvântare sau Spovedanie în care consideră că i s-a dat de toate.

AURELIA OANCĂ – România, creionează Poteci de gând, pe care o însoțim, în pridvorul casei, la fereastra cu mușcate. Se identifică cu primăvara, pe care o respiră și o trece în vers, în culorile sufletului, doinind povești de dor, minunându-se de măreția lumii. O muzică celestă îi îmbrățișează sufletul și poemele.

MARINELA BELU CAPȘA – România,  scrie ca să nu se uite… Asta îmi aduce aminte de mama, care rămânând singură, vorbea singură… să nu uite să vorbească… Un sentiment special, prin care cele scrie se îmbracă în nemurire.  „Poezia se măsoară… cu harul, cu munca și cu fantezia”, creatorilor care îmbogățesc frumosul din univers. Și o superbă imagine: străbunii veghează Țara din pridvorul cerului. Doruri și căutări, în viața îmbrăcată în dorințe și în metaforă.

IOAN BOT – România, mă poartă în copilăria mea, unde și eu adoram să merg și să stau în Coliba din via bunicului. Frumoasă rememorare a celui care ne-a marcat copilăria, cu povești, cu vrednicia, cu credința și iubirea necondiționată!

MIHAELA CD – Canada, bucurându-se de sincronicitățile celeste, binecuvântătoare, ce i-au adus iubirea, sufletul pereche, ne împărtășește universul fascinant al iubirii, reflectând la neiubirea care a invadat lumea. De asemenea conștientizează că binele din lume poate fi sporit prin faptele fiecărui, semn că își asumă pe deplin misiunea pe care o are în această lume.

O antologie, iar cea de față o dovedește din plin, este expresia unei stări de spirit, iar această stare este una a iubirii de Cuvânt, de oameni, de frumos. Este un Eveniment, o întâlnire de personalități literare, de vârste poetice diferite, de experiențe și trăiri diverse, care trasează deschiderea acelui mâine pe care ni-l dorim a fi de bun augur.

O împărtășire de vise, dorințe, gânduri, aspirații, trăiri toate într-un dans al cuvintelor, al metaforelor.

Aș dori să subliniez că șansa și oportunitatea pe care o oferă Antologia, care este exprimată prin cuvintele colegului nostru scriitor LILIAN CUREVICI: Mă simt român, oriunde și oricând! (Mă simt român..) Aici, în paginile Antologiei, scriitorii români se simt români, se regăsesc, își spun opiniile și dorurile, speranțele și credința, într-o rezonanță unică, într-un filon de spirit românesc, care își aduce roadele într-un demers comun, cultural, profund umanist creștin și axiologic.

Vă felicit și vă îmbrățișez pe toți, din nou în poezie, cu bucurie și prețuire!

Prof. AURELIA RÎNJEA

Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

și al World Poets Association, România