Doar un pictor

Doar un pictor

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

E un tablou frumos, o reușită,

Bijuterie-n portofoliul meu,

O pânză care pare potrivită

La locul cel de cinste-ntr-un muzeu.

 

Nici eu nu pot să înțeleg: cum, oare,

Am reușit, c-o tușă de maestru,

Figura ta candidă, visătoare,

S-o scot din minte, fără vreun sechestru,

Și s-o aduc în lumea asta mare?

E-o luptă aprigă acum în mine,

Căci nu există-n lume o valoare

Ce trece de simțirea-mi pentru tine.

 

Eu știu că n-o duc bine și-am nevoie

De-o sumă care poate-ar ajuta,

Dar mi-este imposibil, nu am voie

Să o câștig, când știu că te-aș trăda.

 

Vorbește și ajută-mă iubito,

Ajută-mă în grelele alegeri,

Mă iartă pentru fapta ce-am gândit-o

Și trece-o printre multe ne’nțelegeri

Din viața grea pe care am trăit-o!

E greu pentru un pictor să-nțeleagă

Cum, în natura ce a zugrăvit-o,

Lui îi e greu din roade să culeagă.

 

Tu ești mereu pe gânduri, visătoare,

Și-așa, în gândul meu, mereu vei sta,

Te vreau pe tine, nu vreau consacrare,

Rămân cu tine-aici și-n mintea mea.

 

De acelasi autor: 

Cioburi de lacrimi

Tarmul fara nume

Straluciri de aur