Atâtea toamne…
Autor:Teodora Dumitru
Se scutură frunza de nuc şi cea de castan,
Aşa cum s-a scuturat în fiecare an
Şi alte păsări călătoare se duc spre miazăzi
Şi iar în jurul meu, natura se va ofili…
E toamna-n suflet şi în gândul meu,
Unde se perindă amintiri, mereu,
Din tot ce-a fost, prin câte am trecut
Pe care niciodată nu pot să le uit.
Atâtea toamne au trecut în zbor,
Dar de unele mi-e tare dor
Şi la ele mă gândesc mereu,
Scriindu-le acum în versul meu!
Toamnele copilăriei, locul sfânt,
Prin care am trecut pân’am crescut.
De ele-mi amintesc cu nostalgie …
Şi-mi umplu sufletul de bucurie!
Atâtea toamne-am strâns pe drumul vieții,
Dar toamnele din anii tinereții,
Lumineaza-n suflet peste ani,
Cu frunza lor de nuc şi de castani!
Cu dorul de atunci păstrat mereu ,
Până astăzi în sufletul meu!
La care ma gândesc cu nostalgie
De dragul lui scriu azi o poezie!
Se scutură pe drum frunzele de nuc,
Păsări călătoare spre miazăzi se duc,
Castanii ofiliți se scutură şi ei
Şi unul câte unul se duc şi anii mei!
Dar nu îmi pare rău,
că i-am trăit frumos,
Mi-a fost drumul bun, lin şi luminos!
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 