Eu, visătoarea
Autor: Tania Tatar
De-ai vrea cumva să afli cine-s eu
poți întreba vântul în adierea verii
poate alegi o rază dintr-un curcubeu,
dar cel mai bine afli la lăsarea serii
când soarele se duce să se culce,
iar luna pe boltă a-nceput să urce
și cerul se umple atunci de stele,
voi fi acolo, visătoare, printre ele.
Poate voi fi închisă-ntr-o mică stea
să stau de vorbă cu iubirea mea ,
sau poate, e numai urma unui vis
ce cu puterea lui m-a dus în paradis,
unde iubirea-i veșnică se pare….
De ți se spune că ea nu dispare
tu vei afla că se duce odat’ cu norul
ce-acoperă cu umbra mândrul soare.
Tu vei rămâne atunci numai cu dorul
și vei fi ca și mine o simplă visătoare
care-a uitat că viața-i trecătoare…
Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 1 an si jumatate a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Nici o suma nu este prea mica! Gestul tau de azi va sustine promovarea talentelor de maine! Iti multumim din suflet!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 