Mult prea târziu

Mult prea târziu

Autor: Elena Tudosa 

Mult prea târziu am aflat că -n viață,
De bine faci, bine ai să găsești,
Că orice lacrimă cursă pe față ,
E izvorâttă ca să te mântuiești.

Mult prea târziu am învățat,
Că de vei da, ai să și primești,
Și că nicicând și niciodat,
La bunul altuia să nu râvnești.

Mult prea târziu am înțeles,
C-o vorba dulce, mult aduce,
Că roade bune-ai de cules,
De știi povara vieții duce.

Mult prea târziu am priceput,
Că de nu mergi pe drumul drept,
Tu vei avea mereu de suferit,
Însă vei deveni om înțelept.

Mult prea târziu am cunoscut,
Că prietenii dușmani îți sunt,
Te vor lovi știind un’te-a durut,
Și chiar în modul cel mai crunt.

Mult prea târziu – am băgat de seamă,
Că oamenii au mai multe fețe,
Încredere să ai doar în tata și mama,
Sunt singurii ce-ți dau bune povețe.

Mult prea târziu am observat,
Când singur te găsești la greu,
Doar Dumnezeu e cel ce niciodat’
N-o să -ntârzie să-ți dea ajutorul său!

Revista TIPARITA nr2/2020 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 2 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 25CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc in forma de inima de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$25,00