Cântecul iernii…
Autor: Teodora Dumitru
Cântă iarna din flautul vremii ,
Un cântec prelung în imensul decor,
Prin neaua virgină aleargă renii,
Ecoul pluteste ca pasărea-n zbor ,
Cântecul iernii străbate ținuturi ,
Albite de vălul curat de ninsori,
Când liniștea este stăpână pe gânduri,
Cântul ei calm se pierde în zări !
Atâta pace și atâta lumină
Cu puritate în alb nesfirsit,
Simți în muzica iernii,senină,
Când flautul vremii ea l-a pornit !
Într-un decor de basm….de poveste ,
Cu cântecul iernii plutind peste noi ,
Aștept spre mine să vii cu o veste …
În purul decor să ramanem noi doi !
Din flautul vremii , iarna ,ne-îngâne,
Un cântec de dor ,prelung… nesfârșit,
Când soarele după dealuri apune ,
Și tu-mi soptești …”Ce mult te-am dorit ” !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 