Trei trandafiri

 

Trei trandafiri

Autor: Scurtul Bianca 

 

Trei trandafiri, dar nu-s din pasiune,

Trei mândre flori, petale rubinii,

Trei trandafiri au atâtea a spune,

Doar trei tulpini, apusuri sângerii…

 

Și nu sunt flori din partea ta, iubite,

Tu crezi că a da flori nu este demn.

Ce dai tu, scumpule? Ah, da, inimi rănite

De astă dată, trandafirul e un semn.

 

În lume sunt bărbați ce pot și știu a zice

Un sincer ”Te iubesc, îngerul meu blând”

Bărbați a căror vorbă nu lasă cicatrice

Și-alături de care-mi simt sufletul dansând.

 

Nu e chimie? Poate, dar calda lui privire,

Cu dulci reflexii de o gingașă iubire:

E o năucitoare invitație la nemurire,

E o-nduioșătoare, așteptată dezrobire.

 

Decât cu-un om ce nu te prețuiește,

Mai bine înneci, fie și urmă de crud dor.

Decât cu-un om a cărui glas te înnebunește,

Accept să mor.