
DOMNUL LĂUDAT
Autor: Aurelia Oancă
Cuvântul s-a născut în veșnicie
Și într-un om a fost apoi sădit,
Să-l poarte-n pântec unica Marie,
Care-a născut pe Pruncul cel slăvit.
El a venit în lume cu iubire
Și asta a-ncercat El să ne dea,
Dar omul care are rău în fire
Cupa cu-amar i-a dat-o ca s-o bea.
Golgata I-a fost pasul spre-nălțare,
Pe cruce a lăsat sângale său,
Ca mântuire fără de hotare
Să aibă omul pe pământ mereu.
Ieșind din noapte, pașii de lumină
I-a pus cu viața și cu harul său,
Ce vine să ne dea pacea divină
Prin moarte și-nviere-n Dumnezeu.
Să ne luăm lumina învierii
Și s-o purtăm în sufletul curat,
Să aruncăm genunii gustul fierii
Și să trăim cu Domnul lăudat!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
