O poezie este o ofranda

O POEZIE ESTE O OFRANDĂ…

Autor: Sandu Chiva 

O poezie e ceva din mine
Pe care-l rup și sufăr în tăcere,
Este ofranda adusă pentru tine 
Pe un altar ce urlă de durere…

E sacrificiu făcut târziu în noapte
Când toți adorm și-s împăcați cu sine,
Cu martori ce aplaudă în șoapte
Într-un concert nocturn doar pentru tine.

Tu dormi și poezia îți pătrunde-n vise
Și-ți răscolește somnul tău cel lin.
Îți împlinește toate visele promise
Te mângâie cu frunză de măslin.

Când primul vers ajunge către tine
Mă undui ca o salcie în vânt,
Încetișor o boare ca adierea vine
Și reverențele le fac pân’ la pământ.

Dar următorul vers a dat năvală
Ca o furtună pe o barcă-n larg,
E multă jale, mare tânguială
Pe valurile uriașe ce se sparg

Un vers mai mic s-a așezat sfios
Pe o băncuță ca să stea la rând,
Dar altul se apropie vijelios
În goana mare el vine suspinând.

Dar versul de mijloc, e mai cuminte
El perna gingaș îți așează,
Nu crede în false jurăminte
De-aceea nici nu protestează.

Și la final un vers de încheiere
Te-acoperă cu pledul vaporos,
Pe păr te-alintă cu o mângâiere
De-ți place, îți mulțumesc frumos!

De acelasi autor: 

Caramida lucitoare

Un posibil testament

Doar o cafea