Referinte critice :Teodora Chiric
Daniel Marian scriitor, poet și critic literar
Între grozăvia lumescului şi simplitatea eternului
Poate fi sensibilitate dimpreună cu răzvrătire, desigur poate fi. Mai ales atunci când forţe exterioare pornesc a strivi sensul predefinit, într-o existenţă răvăşită din toate părţile, ca într-un curent turbionar. Iar reacţia este firesc să fie una pe măsură. Mai este şi calea de refugiu repetitiv, în iluzie la diverse amplitudini, ajungând până la sublimul celest.
Teodora Chiric aduce oscilaţia dintre linişte şi furtună, în „Iubire divină”, într-o peisagistică unde sufletul se deschide de la sine. Autoarea se găseşte ancorată în propriile-i simţiri cu care împreună, dacă e de zburat, ea zboară. Însă niciodată nu uită unde e pământul originar.
Contopirea voită dintre fragilitatea eului şi cea aleasă pentru a fi (!) adiacentă se face prin gesturi fine… „Nu-mi aminti/ de floarea/ strivită/ sub tălpi/ de către cei/ care au văzut-o/ şi nu au ocolit-o/ petalele ei/ sunt toate/ nefericirile mele/ ce mi-au scrijelit/ sufletul/ de o viaţă întreagă.” (Floarea strivită).
În consecvenţă ideatică şi stilistică, se ajunge acolo unde gândeam că trebuie… “Ploaia aceea/ din luna lui octombrie/ m-a spălat/ de negreala/ viscolirilor sufleteşti/ ce mă bântuiau/ gândindu-mă/ la raiul din noi…” (Raiul din noi).
Despre suflet multe dacă nu cumva chiar toate se pot spune, atunci când el râde sau plânge, în marea înverşunare a vieţii care trebuie trăită măcar din simpla curiozitate… “O să-mi adun/ în palme/ stropii de rouă/ să-mi spăl/ ochii-mi plânşi/ de tot/ ce am primit/ de la tine/ şi m-a durut mult/ iar sufletu-mi/ mi-l voi tămădui/ prin iertarea/ care ţi-am dat-o/ încă de atunci/ ca să nu mă despart/ de Lumină!…” (Mi-l voi tămădui).
Întocmai secvenţial precum un dor care erupe când nu te prea aştepţi, floarea în parcursul ei şăgalnic sclipitor dar efemer, e la echinox şi la solstiţiu, reînviată după ce aruncată, strivită, moartă, reînviată… Aici din nou autoarea se autodefineşte într-un mod exemplar biunivoc. Deci:
“Lavă de vulcan/ sufletul meu/ care a curs/ întruna/ fără oprelişti/ făcând un crater/ cu o adâncime/ imensă/ din care/ m-am ridicat/ şi mă ridic/ numai/ prin aripile Tale/ Doamne/ ce mi le trimiţi/ prin îngerii Tăi/ ce-mi sunt străjeri” (Lava de vulcan).
“Floarea/ sufletului meu/ înfloreşte/ cu cele/ ziditoare/ numai/ cât privesc în jur/ şi ridic/ ochii către Cer/ ţine-mi-o/ Doamne/ o veşnicie/ neofilită/ iar mireasma ei/ să adulmece/ spre trezire/ pe cei/ care au uitat/ de Tine…” (Înfloreşte).
La Teodora Chiric, iubirea se întâmplă categoric înainte de a fi în cele din urmă, divină… Conştientizarea condiţiei omeneşti este gravată: “Comoara din noi/ e lacrimă şi dor/ adunate cu migală,/ din pustietatea/ acestei lumi/ plină de frumuseţi,/ amar şi durere,/ doar aici pe pământ.” (Conştientizare).
Definitoriu ar fi ceea ce e bine scris plantat în memoria liricii: “Am căutat picătura/ de iubire,/ din orişice/ scormonind/ pământul,/ şi ascultând/ toate vibraţiile/ şi tăcerea/ scoţându-mi/lacrimi/de bucurie/ şi de durere…/ şi în frumuseţile lui/ ce sunt pe el,/ ca să ies din zăbrelele/ zăvorâte/ ale infernului,/ reuşind să sparg/ lacătul lor,/ doar cu iubirea/ din toate…/ Clipă minunată…/ rămâi veşnic/ în sufletul meu!” (Rămâi veşnic în sufletul meu).
Astfel, o poezie clară născută din iubire pătimaşă şi crezul în divin, se face scrisă, citită, fără pauze de gândire, nu e niciun cifru, ci aşternutul liber pentru cuvinte aduse în frumosul lor conjugat înţeles!
Daniel Marian
Prof. Petronela Apopei
O lume-n cuvinte,
recenzie la volumul „Fărâme de dor” autor Teodora Chiric Butuc,
O frunză bătută de vânt, o fărâmă de dumnezeire e viața omului. Trăim clipe, momente, tresăriri și renunțări într-un dans absurd al unei perpetue lupte. Îmbrăcați în har divin, unii semeni reușesc să transpună în versuri părticele din sufletul lor. Asta face și Teodora Chiric Butuc, dezvăluindu-și trăirile, emoțiile și sentimentele într-un lirism dinamic, războinic chiar, în volumul „ Fărâme de dor”, apărut în 2018 la Editura „Ecreator”, din Baia Mare.
Respectând valorile, bunul simț, educația strânsă de-a lungul timpului, autoarea ne oferă o paletă de poezii de dragoste, o dragoste ce înnobilează și dă viață și îndemn în a-i da slavă lui Dumnezeu, în așa fel încât să fie „Precum în cer și pe pământ”. Nihil sine Deo! Pledând pentru valori reale, autoarea dă slavă lui Dumnezeu în majoritatea poeziilor, bucurându-se de fiecare clipă și de frumusețea oferită simțurilor sale: „Îți mulțumesc pentru toate / Dumnezeule Bun și Sfânt / Tu, care m-ai scos din moarte, / De-atâtea ori pe-acest pământ!” Teodora Chiric Butuc este o apărătoare a integrității, a sentimentelor pure, curate, nelăsând răul să pătrundă în suflete: „Există o mare minune-n lumea asta / Care repară absolut totul, / În toată existențialitatea / De pe tot mapamondul / Aceasta e numai Iubirea / Cea dătătoare de viață, / Din care însăși fericirea / Își soarbe a ei dulceață / Nimic în toate nu au valoare / fără picătura acestei măreții, / Oricât ne-ar fi strădania de mare / Fără ea totul ar fi pustiu” (De unde vine?).
Trăind sub auspiciile iubirii și pentru aceasta autoarea acestui volum își dedică tot sufletul luminii. După cum spunea Sfântul Apostol Pavel „dar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”, așa și cel care creează trebuie să aibă dorința continuă de lumină („Iubirea, ea dă strălucire / Oricărui lucru de pe pământ, / Căci de la Dumnezeu Ea vine / Prin harulu Duhului Cel Sfânt / Și soare e cu Ea în toate / Eternă frumusețe. Fericire, / Parfumul florilor înmiresmate, / Căci Însuși Dumnezeu este Iubire!”) Sigur că acesta este motivul dorinței de dragoste, pentru că El ne-a dat acest imbold.
Plenitudinea sufletului său de femeie se revarsă și asupra semenilor săi. Sunt evocate figurile părinților săi, ale rudelor, prietenilor, familiei și ale omului iubit. Teodora Chiric Butuc nu a uitat nici de dragostea de țară, de tradiții și obiceiuri, de frumoasele sărbători care încununează sufletul românului adevărat („La mulți ani, România!”, „Va rămâne un loc sacru”, „În cercul de lumină”, „Bucură o lume toată”, „Se-apleacă cerul și plânge”, ș. a). O poezie sensibilă îi dedică „scumpei mele nepoțele, Maria- Diana” în poezia „Micuța mea prințesă”.
Soție, mamă, bunică, un om integru, poeta este apărătoarea tuturor lucrurilor bune într-o lume strâmbă, incapabilă de a primi frumosul. Durerea răutății unora dintre semenii noștri, a urii, a neînțelegerilor este aspru pusă la zid de această militantă pentru bine, pace, liniște și iubire. Lumea ei interioară este o lume concentrică circulară, în care păstrează comori nebănuite, ivite de sub pana sa îndrăzneață. „Îmblânzește, Doamne, fiara / Cea mai rea ce este omul, / Deschide-i, Doamne, cărarea / Și-amintește-i ce-i Supremul // Căci frunză și floare este / Ce se trece ușor pe pământ / Veșnicia nu-i doar o poveste / E lucrul cel mai mare și Sfânt”(Lacrimi în rugă) sau „De nu ar mai fi ura / Frumoasă ar fi lumea / Ca cerul cel senin / Și floarea cea de crin /…/ Tu, pământene bun / Tu, lasă-te acum / Din ura asta grea / Și ia tu altceva / Iubirea necondiționată / Și fi-va-ți a ta soartă / Salvată de la greu / Prin Bunul Dumnezeu!” (De nu ar mai fi ura). Ura, răutatea, necredința obstrucționează sufletele, le otrăvește, vânzându-le necurăției.
Cititorul poate trage învățăminte din poezia Teodorei Chiric Butuc, ea luându-și în serios rolul de apărător al valorilor cât și de aducator al acestora. Cultivând cu precădere o poezie în vers clasic, versurile sale sunt puternice, cu ecouri în sufletele lectorilor săi, imprimându-le acestora trăirile sale și îndemnându-i să trăiască cinstit și în spiritul Cuvântului. Autoarea priveste viața în ansamblul ei, identificându-se cu frumosul din ea: „Când într-o zi / eu voi pleca / tu să mă cauți / în acea picătură de frumos / din tot și din toate / ce îți văd ochii/ în care / viața mea toată / am alergat / să o descopăr / să-i admir / splendoarea / și să o dăruiesc / semenilor mei / necondiționat / cât m-au ținut puterile / ca pe un fir / de Lumină / ce mă va însoți / cu siguranță / în veșnicie! / Ce miracol Sfânt / Ești tu, Viață!” (Când într-o zi). Găsindu-și drumul în iubire, Teodora Chiric Butuc simte fiorul Luminii străbătându-i ființa și pana cu care scrie. Astfel ea devine o rază, ruptă din Cuvânt, o „fărâmă de dor”, demnă de urmat. Și așa cum spuneam într-un poem de-al meu, „Luminează, Poetule”: Luminează, Poetule, / Ca un fulger prin norii ciudați / Ca o rază prin muguri mirați, / Luminează, Poetule!, îndemnul meu e să continui să luminezi, Teodora Chiric Butuc!
Imagini din diverse emisiuni tv pe teme culturale :
Imagini din participari la cenacluri literare, gale,intruniri, tabere literare, comemorari si evenimente culturale.
Poeziile sale au fost citite in direct la mai multe posturi de radio:Radio Vis de taina, Radio Tasa,Radio Clasic,Radio Poema, Radio Universul Artistic, Vision Universal, Radio Blue Green.
Impresii :
Elena Damian
După cum am notat, suntem o frumoasă familie duhovniceasca și frățească în Domnul,care ne mangaiem cu minunatele scrieri ale iubitei noastre Craese a poeziei Divine Teodora! Un suflet blând și curat în cele ale iubirii către aproapele, ce transmit unde energetice de la ochi la creier și mai apoi coborând spre buze și inimă, unde fiori de seninatate liniste și fericire ne cuprind ca într-un buchet al exprimării unei dragoste neconditionate și Slavă desăvârșită pentru Creatorul și Mantuitorul nostru! Cuvinte de laudă și mulțumire pentru marea noastră Poetă, din partea celor ce iubesc rugăciunea în rimă, dar și înălțimea unui ideal profesionist de mare valoare lirică a înțelepciunii pe care sa o susținem într-un număr cât mai mare, dându-i prin aceasta aripi de înălțare spre un viitor strepitos de unde sa ne înfruptam cu toții!!! O expresie întâlnită în comentariile unei poezii era :Teodora, recitând poeziile tale, nu-mi mai trebuie carte de rugăciuni! Minunat de frumos și totodată o dragoste frățească enormă în care se arată bucuria rugăciunii în grup și unei frații mult plăcute și iubite de Dumnezeu! Să-i mulțumim pentru toate și Să-l rugăm cu sufletul curat pentru încoro
Laura Virlan
Versuri frumoase, pătrunzătoare. Sufletul , invocat in aceasta poezie , cred ca a redeșteptat întreg universul si o sa aveți in continuarea vieții numai pace, senin si zâmbet pe fata. La așa poezie, natura va oferă florile ei.Poezia este minunata! Sa nu renuntati vreodata sa scrieti versuri! Doamna Teo Razboianu inseamna, pentru noi, romanii, muzica, vers, suflet! Va iubesc! Va imbratisez ,cu toata dragostea,multumesc pentru poeziile pe care le citesc si imi lumineaza sufletul !
Liliana Dobrescu
Foarte frumos…. așternut pe hârtie! Toată admirația pentru dumneavoastră.
Jugan Gigela
„Femeie ,Ce mare porți în inimă și cine esti ?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău , să te ascult
și clipele sa-mi pară niște muguri plini din care infloresc aievea – veșnicii . ” L Blaga .
Va îmbrățișez cu mult dooor…sunteti fantasticaaaa…sa va de a Dumnezeu putere sa ne fericiti pana ce nu om mai putea noi astia mai tineri sa va citim scrierile…Felicitari si multumiri! Respect..
Alina Elena Sanches Butuc
Cerul și pământul se înclină cu aceste versuri deosebit de frumoase și pline de emoții.
Gabriela Iacob
Draga mea prietenă Teo știu că am să mă repet dar versurile tale atât de frumoase, melodioase te unge la suflet, te face chiar să visezi cu ochi deschiși, să-ți placă viața. Felicitări și mult succes încontinuare. Doamne ajută.
Lili Lili
Idealul de iubire exprimat in cele mai sensibile versuri!Respect si Pretuire ptr frumusetea sufletului dvs! Cristina Dragomir Intr-adevat versurile tale dau inspiratie si celor care te urmaresc.Citesc cu mare placere aorecierile facute de cititorii tai si sunt incantata de cele citite,ma delectez si apreciez cat de frumos sunt exprimate i cuvinte aprecierile facute,incat ale mele palesc pe langa ale lor!
Maria Daniela
Într-adevăr iubirea e cel mai minunat lucru.Iubirea de Dumnezeu, de aproapele, de tot ce ne-nconjoară.Dăruind iubire facem cel mai frumos cadou pentru cei din jurul nostru. Frumoase versuri, vă mulțumim,să fiți iubită de Dumnezeu!
Afla mai multe despre autoarea Teodora Chiric :
Poezii pentru sufletul meu 