Cândva Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Cândva, am fost în interiorul Unui trunchi de mesteacăn. Mesteacănul, ai fost tu! La început de tine m-am temut, De numele tău și de ochii-ți de lup, Ce-mi spuneau tăcând că-i lumină! Așa am început să-ți cunosc tot labirintul inimii, Cu dorințe-n rod ce cresc din cuvântul neiubirii. Acolo, în interiorul … Continuă lectura Cândva →

CORĂBIILE TIMPULUI Autor: Aurelia Oancă Sub cer de stele mi-am culcat privirea Și cu tăcerea lunii mă-nvelesc, Un gând frumos răsare și iubirea În ochii tăi iubite, se-ntâlnesc. Corăbiile timpului ne poartă Pe valuri de iubire și de dor, Din festival de stele să împartă Mici cupidoni ce-mprăștie amor. Cu mici săgeți din tolbele-ncărcate Trimit … Continuă lectura Corabiile timpului →

Te-am căutat Autor:Daniela Balaiita   Te-am căutat în umbra ploii care vine Sperând să te găsesc, gândindu-te la mine. Te-am căutat și noaptea pe alei Pe unde au umblat odată pașii tăi și-ai mei.   Te-am căutat în poienița cea frumoasă Mi s-a părut că te zăresc în iarba mătăsoasă! Te-am căutat și seara pe … Continuă lectura Te-am căutat →

Haosul mi-e inamic Autor: Voica Rusu Sunt în lutul din ulciorul spart, din vremuri ancestrale curge viaţa, curge totul, timpul mă împinge-n vale, să mă-îndigui cu covorul ierbii, care, prin ţărână, rădăcinile-mi văd osul şi mi-l curăţă de tină. Eu am scormonit nimicul să găsesc absenţa ta, şi am dat de infinitul inimii care-mi pulsa; … Continuă lectura Haosul mi-e inamic →

SINGURUL AMANT Autor: Adela Conciu Erai singurul amant cu sângele alb ca laptele și carne crudă de verde, din care picurau visele mele albastre, singura îmbrățișare a nopților ce-mi curgeau pe piele cu lacrimi de maci, până mă deschideam din pântecul umbrei. Erai singura gură de lumină ce-mi boteza trupul gol de prea plinul buzelor, … Continuă lectura Singurul amant →

Suflet fragil Autor: Calancea Eugenia Mi-ai vindecat inima deschizând-o la dragoste, Tu m-ai făcut să-mi pierd libertatea, Lasă-mă să-ţi fac sufletul fragil să fie puternic. Fă să zboare împreună în acel imens cer, unde dragostea domneşte... Sufletul fragil îmi încredinţează inima ta. Pot s-o umplu cu acea dragoste pe care n-ai avut-o niciodată. Dă-i drumul … Continuă lectura Suflet fragil →

Marea Doamnã-a-Codrului Autor: Theia Presadă (Ratheida Hey! ... sã ascundem timpul undeva sus în nori sau jos într-o rigolã unde Mama a plantat ceva: leuştean şi-un bulb de gladiolã. Vreți sã ne jucãm ,,de-a avioane" urmãrind un infinit de-albastru... pe la vânãtori de milioane poate vreți şi sã privim un astru? Ani de ani luminã … Continuă lectura Marea Doamnã-a-Codrului →

TĂCERILE RĂNITE Autor: Aurelia Oancă Atunci când cuvintele tac Ele-și croiesc un straniu drum, Spre licăririle din noapte Și străbătând un nor de fum. Din așteptările prea lungi Se nasc tăcerile rănite, Ce știu că iarăși vor mai crește În secunde învelite. Și vor străbate iarăși câmpul Cu unduirile de verde, În brațe verzi să … Continuă lectura Tacerile ranite →

Este târziu Autor: Voica Rusu Nu vreau să mă găseşti, să mă atingi cu înaltul din sufletul ce l-am închis în cer şi să-mi şterg lacrimile-mpreunate, cu mâneca tristeţilor de ieri, să mai respir odată cu lumina durerea-n trandafirul dragostei, să mă deschid cum se deschide ziua, cănd albă, când albastră-n îmbăieri, să mă iubeşti … Continuă lectura Este târziu →

Căutându-ți urma Autor: Elena Tudosa   Privesc prin geam, afară plouă, În lacrime îmi sting privirea, De ce oare așa ne-a fost dat nouă, Să ni se curme prea devreme iubirea? Cu ce am greșit mă întreb întruna, Dar nimeni nu îmi răspunde, știi, Și neputând deloc să-ți găsesc urma, Te scriu iubite în versuri, … Continuă lectura Căutându-ți urma →

METAMORFOZĂ Autor: Adela Conciu Mi-am înecat sângele în crucea brațelor tale împotrivindu-mă nodului din gât, ce nu mă lasă să mă nasc, să mă desprind de umbra agățată de trupul meu cu pionezele trecutului. Scutur gândurile în găleata cu lacrimi ce zace sub patul zilei de ieri și le înlocuiesc cu vise verzi   și … Continuă lectura Metamorfoza →

Să păstrăm aerul curat Autor: Calancea Eugenia  Să mai facem o-ncercare,Care aduce o minune mare,Că-n suflet putere are fiecareȘi uneori durerea mare dispare. Să mergeam pe-un traseu curat,Că Domnul nostru bunătate ne-a dat,Iar pentru cei ce mult au suferit,El i-a sprijinit și-n lumină i-a iubit. Să duci salutul lui bucuros,Căutând să fie vindecare cu folos,Ce … Continuă lectura Să păstrăm aerul curat →

Cu al doilea Război Mondial pe genunchi Autor: Theia Presadă (Ratheida) Intrase în vacanță Politehnica intraseră și profesorii analizam tăcută erorile examenului picat De ce? De ce? La istorie?! Sfâșietoare treaba asta umilitoare și răscolitoare ca al Doilea Război Mondial (subiectul în cauză tratat superficial) circumvoluțiunile mele filau binișor cu precădere spre subiectele metafizice mă … Continuă lectura Cu al doilea Război Mondial pe genunchi →

TU, PERLA MEA Autor: Aurelia Oancă Se-mprăștie în noapte colierul, Din perle mici vor crește stele mari, Pe val de mare-mi pun iar velierul Iar din adâncuri în oglinzi răsari, Ca o nălucă ce se pierde-n valuri, Dar care are-n trupul diafan O inimă ce leagă triste maluri Sculptate de un val marmorean. Mai stau … Continuă lectura Tu, perla mea →

SONETUL DESTINULUI Autor Mihai Merticaru   Se frânge clipa la un capăt de drum, Se sfarmă piatra, se sparge urciorul, Se-ntunecă dintr-odată decorul, Se schimbă toate într-o dâră de fum.   Apare, să-și joace rolul, actorul, Dar șuvoiu-ntâmplării curge altcum, Rămân niște zâmbete într-un album, Prin lume, mai colindă, singur, dorul.   Frumos și mult … Continuă lectura Sonetul destinului →

Atunci când cade-o stea Autor: Voica Rusu S-a spart în mine înc-o noapte albastră privind spre cer cum stele strălucesc, şi cum mai cade una-n valea noastră să-mi amintească ce mult te iubesc.   Mai bate vântu' înc-o primăvară prin sufletu-ncărcat, mereu tăcut, şi-mi văd şi lacrima topită-n ceară de marea suferinţă din trecut.   … Continuă lectura Atunci când cade-o stea →

LACRIMILE NORILOR Autor: Aurelia Oancă Curg izvoarele de nori Pe la poala cerului, Soarelui îi dau fiori Și-i fac haină vântului. Mii de păsări se ascund În frunzișul pomilor, Glasul lor tace profund Și-și feresc aripi în zbor. Pe galben covor se-apleacă Păpădiile ce plâng, Doar un munte mai încearcă Să-și ridice frunte-n gând. Sparge … Continuă lectura Lacrimile norilor →

Aprilie, 9 Autor: Theia Presadă (Ratheida)   ca o boare, ca mirarea ca o formã de prãpãd m-am nãscut, adiacentã, sã aud şi sã nu vãd - sã ascult vacarmul nopții şi cu iureş matutin în ziar sã-mi ațin ochiul ah destin destin destin mi te sorb, mi te rescriu, mi te tac şi mi … Continuă lectura Aprilie, 9 →

Am inscripționat Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Am inscripționat pe-o frunză Dorurile și tristeța, umbra și lumina; Noaptea, ziua, orele de-mbrățișare Chipuri, zâmbete, cărări, și chemări de neuitare! Am inscripționat pe-o frunză Chipul ce mă cercetează: mă învață, mă răsfață, Mă întreabă și dezvață luna când este întreagă! Am inscripționat pe-o frunză Florile ce mi le-ai dat, … Continuă lectura Am inscripționat →

De netrecut (răspuns) Autor: Elena Tudosa Amar mult mai amar decât pelinul, Mai toarnă-mi în pahar să mă îmbăt, Mai fă să uit ce crunt îmi este chinul, Când tu nu vii și în zadar aștept. Mai dulce decât mierea florilor, Când roua le sărută dimineața-n zori, Mai vino de-mi împacă inima, Și fă-o să … Continuă lectura De netrecut →

Floare de cactus Autor: Cristian Pavel Cand noaptea desertului pustiu ma-nconjoara, Si frigul ma patrunde pan-la os Imi chem in gand o primavara  Si las in urma ce e de prisos.  Se astern troiene de nisip in cale, Si viscolul le-nvarte ridicand talazuri  Cobor de pe o creasta  Ma simt acoperit de valuri.  In noaptea … Continuă lectura Floare de cactus →

Jungla modernă Autor: Constantin Enescu Lumea-i plină de nebuni Și de criminali hidoși, Care-s prea „orgolioși” Când atacă pe cei buni! Lumea-i plină azi de hoți Pedofili, spurcați, netoți, Violatori sadici bigoți Recidiviști și mafioți! Lumea e plină de crime, Teamă ai să ieși pe stradă Să nu cazi în ambuscadă De ești fără agerime! … Continuă lectura Jungla modernă →

  SONETUL MĂREȚIEI UNEI CLIPE Autor Mihai Merticaru    Cu tâmpla-nsorită vii înspre mine, Prin grădini celeste pline de-amintiri, Prin gânduri plutind pe valuri de iubiri, Să mă viscolești cu gesturi caline,   Din extaze, să-nfăptuiești noi zidiri Unui timp bolnav ce pare că vine. Cuvântul nerostit se soarbe în sine, Imagini astrale se-nchid în … Continuă lectura Sonetul maretiei unei clipe →

Deznodare Autor: Voica Rusu Prin brume reci din toamne-aşa târzii m-am scuturat de tot de vremea rea şi m-am ascuns să scriu cuvinte vii, cu dreptul de-a tăcea în cartea mea. Auzul îl ascut şi-ascult din vale, cum doinele din deal se prăvălesc printre copacii care stau în cale, şi răspândesc tot dorul pământesc. N-aş … Continuă lectura Deznodare →

CUM POȚI, SĂ NU IUBEȘTI FEMEIA ? Autor: Sandu Chiva Femeia e zeiță și sirenă, din mare provenită Alături te bărbatul iubit, se simte fericită, Ea poate fi o soră, fiică, mamă sau soție Să-mprăștie iubirea în lume, doar ea știe. Pare cioplită-n bronz, făcută de un faur Ea are-n al său piept, o inimă … Continuă lectura Cum poti, sa nu iubesti femeia ? →

Sclipind, la ultimul vagon Autor: Theia Presadă (Ratheida)   dacã Timpul n-ar sta cruce pleoapa nopții peste a mea spre galopul desfrunzirii aş pleca... aş pleca când toți visa-vor într-un somn demult profund jarul ce-i frige copita şi-ndoiala fumegând a'Lui meu cu coama surã nara prinsã-n dioptrii strivit de-un sãrut pe gurã şi sudalme sinilii... … Continuă lectura Sclipind, la ultimul vagon →

Umbre Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Voi culege fir de umbră când lumina se va pierde, Să-ți fac un amurg de salbă, cu dragostea ce se vede. Voi culege și trifoi, noaptea la lumina lunii, Să fim iarăși amundoi, pân-la răsăritul zilei. Dimineața să ne prindă, sub geana-i uimită Zilei să fim cronică, de soare citită!

D E S F R  Â U Autor: Carmena Baintan  V-aţi cosmetizat iubirea Să nu pară a desfrâu Şi în noaptea sufocată Cerul vostru-i plumburiu.   Suflete, bucăţi în şoapte Mai plutesc abandonate Ancestrala voastră oră Plânge întruna pe la spate.   Şi absurd pluteşte-n aer, Pasărea neagră a aminţii Dezvăţată de iubire Plânge-n ploile … Continuă lectura Desfrau →

Nimic nu a murit în mine Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Nimic nu a murit în mine, deși n-am vrut să știi, N-am fost la prima întâlnire, să nu-mi mai scrii! Iubirea-ți este totdeauna greu de înțeles, Ca marea albastră cu amurgul dureros Unde malul se tot pierde prin valul spumos. Nimic nu a murit în mine, … Continuă lectura Nimic nu a murit în mine →

Atâția ochi Autor: Andrada Ilie Atâția ochi și nu găsesc în ei Ce am găsit numai într-o pereche Ce parcă purtau aură de zei, Dintr-o legendă a Olimpului veche. Atâția ochi și toți atât de goi Nici unul nu are acea strălucire, În care ne oglindeam iubite noi Plutind pe aripi de fericire. Atâția ochi … Continuă lectura Atâția ochi →

Dedicată…  ♡ Autor: Theia Presadă (Ratheida) Grafica in carbune: Theia Presadă   Cu vreo zece ani în urmã şi mai-nainte veacuri trei noi n-am ştiut ce-i aia turmã... ,,Miha' ca sã ne fim, mai vrei?" Sã îl citãm pe Geo Bogza şi astfel când îl pomenim cu o Solemnã Puritate, sã lãcrimãm şi sã rostim: ,,Venim … Continuă lectura Dedicată… →

  Î N  S P A T E L E  U M B R E I  T A L E Autor: Carmena Baintan    Plimbându-mă-n cerul tău de stele Te-am aşteptat în colţul cu lumină Amurgul fremăta acolo prin perdele Dar mâna ta-mi era acum străină.   Sărută lacrima din colţul tău de viaţă Pe … Continuă lectura In spatele umbrei tale →

Astăzi caut fericirea Autor: Teodora Dumitru Astăzi caut fericirea fiindcă vreau să-i mulțumesc Pentru clipele frumoase de care îmi amintesc! Dar se pare, stă ascunsă printre mugurii de flori Mă tot chinui s-o gasesc încă din ai zilei zori! Chiar de astăzi viața tristă nu mă lasă să zâmbesc, Eu o caut printre muguri fiindcă … Continuă lectura Astăzi caut fericirea →

La drum de seară Autor: Daniel Visan Dimitriu De-ar fi să-mi ghiceşti în cafea şi tot despre mine să ştii, aş vrea ca în braţe să-mi fii, atunci când, ce simt, vei afla.   O damă de roşu, de vezi, nu poate fi alta: eşti tu şi-n jur, dac-apare sau nu, vreo literă, poţi să … Continuă lectura La drum de seară →

Tăcere din nou Autor: Elena Tudosa   E dimineață iubite afară plouă mărunt, Tăcerea infernală ce bântuie al meu gând, Stă alături de mine și mă învelește, Cu tristețea ce de o vreme mă însoțește. Din nou o noapte albă de insomnie, În sufletul meu cu dor greu îmbălsămat, În odaia noastră mare atât de … Continuă lectura Tăcere din nou →

Privesc în splendoarea nopții Autor:Calancea Eugenia Privesc cerul și e liniște-n amurg, Iar soarele se vede-n oglinda unei ape, M-apropii de lac cât mai aproape, Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg. Privesc splendoarea, dar soarele a adormit, Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale, Ce vin din cele patru puncte cardinale, Iar eu înregistrez și ţi … Continuă lectura Privesc în splendoarea nopții →

Doi ochi căprui Autor: Voica Rusu  Şopteşte valul că pornesc ninsori şi dragostea din suflet mi-o opreşte; din depărtări, purtate sus pe nori, vin clipele şi gheaţa-n stropi răneşte. În taină am plecat pe-o frunză ieri, la ceasu-n care şi secundele se pierd în paşi de aşteptări bat adieri de nicăieri, întoarse din dezmierd. Amurgul … Continuă lectura Doi ochi caprui →

Liniște albă în val de vecie Autor: Daniel Visan Dimitriu Tu, omule din Țara de Sus, ce faci cu toate amintirile pe care le-ai dus în golul de dincolo de pietrele căzute din munte atunci când își scutura pletele cărunte, iar vântul vuia de parcă ar fi vrut să spună ceva și nu putea din … Continuă lectura Liniște albă în val de vecie →

SONETUL SMERENIEI Autor Mihai Merticaru   Optzeci de ierni, Doamne, mi-ai pus în spate, Picioarele-mi parcă-s pietre de moară, Nimic nu mai e ca odinioară, Ochiul stâng continuu se zbate,   Livada se face altă Sahară, Desaga mea e plină de păcate, Drumurile toate îmi sunt barate, Răsare amurg de cicoare-amară.   Zidește-n mine inimă … Continuă lectura Sonetul smereniei →

C E R Ş E T O R  D E  I U B I R E Autor: Carmena Baintan    De-ar fi să plec sub albele hotare Să-mi aminteşti de cântecul din crâng De-ar fi să iau un strop din viaţa asta În geantă aş pune inima s-o plâng.   Cât de iubit mi-am răstignit … Continuă lectura Cersetor de iubire →

  Vreau dragoste și armonie să strâng Autor: Eugenia Calancea Anii trec greu după o despărțire Și toate îți vin în minte ca o amintire, Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor Că nu se știe când am să mor. Tu ești acum în viața mea, Dar simt că bate mai greu inima, … Continuă lectura Vreau dragoste și armonie să strâng →

Prima căutare Autor: Daniel Visan Dimitriu Pe un țărm, departe, dincolo de zori, La hotarul dintre zei și muritori, Dintr-un snop de raze ce zburdau pe mare, S-a desprins o formă cum pe lume-arare.   Vălul ce-o-nveșmântă pare-un ultim val Care își serbează clipa de final Pe nisipul umed, într-o amăgire Care îi ascunde ultima … Continuă lectura Prima căutare →

SONETUL UNUI DECOR FANTEZIST Autor Mihai Merticaru   Rațiunea planetei e-n eclipsă, Pământul a ajuns o bombă cu ceas , Doar dinamite, lasă-n urmă-i Midas, De catastrofe, nu mai ducem lipsă. Puține veșnicii au mai rămas, Vorbirea-i degenerată-n elipsă, Va veni curând și-o apocalipsă, Veacul și timpul se zbat în impas.   Înotăm într-un ocean … Continuă lectura Sonetul unui decor fantezist →

BUCHETE DE IUBIRE Autor: Aurelia Oancă Din primăveri am adunat Buchete de iubire, Cu ploi de mai le-am parfumat Și stropi de fericire. Din raze aurii am pus Comori sub geana lungă, Ce-alungă norii spre apus Cu aripa prelungă. În inimă am pus fiori Ce tremură în noapte, Am tras zăvorul plin de flori Și … Continuă lectura Buchete de iubire →

Doar tu mi-ai rămas...   Autor: Violeta Bobocea    Doar tu mi-ai rămas în suflet și-n gând, Pe urmele tale aș vrea să ajung, Te uiți după mine și vrei să-mi vorbești, Dar tu, nicicând nu mă dezamăgești.   Ești lângă mine mereu ca un scut, Aș vrea să te simt și să te ascult, … Continuă lectura Doar tu mi-ai rămas… →

Samadhi Autor:Corina Junghiatu Nu vreau supremație, glorie și recompensă! Nu sunt o verigă din panorama răsturnată a lumii! Nu sunt convingeri și prejudecăți inoculate! Nu sunt îngropată în umbre din universuri concentrice de cunoaștere a Nimicului! Nu sunt credințele altora! Nu sunt o virgulă din roiul destinului colectiv! Sunt un punct exilat într-un cerc care … Continuă lectura Samadhi →

Sunt Autor: Voica Rusu Sunt, se aude când întreb: Tu, Doamne, eşti cu mine când mi-e greu? văd toată pacea-n ochii Lui, şi-înjgheb o rugăciune la icoana din altarul meu. Aici e şi portretul tău demult înconjurat de sfinţi cu loc în rai; în noapte, pare-mi-se te ascult cum cânţi în cor cu ei şi … Continuă lectura Sunt →

Cine,De Ce,Unde și Cum Autor: Lacrimioara Iva  Cine-i zugrăvește domnișorului melc,  a sa  mignonă căsuță? Cine i-a pus pistrui pe aripi domnișoarei mămăruță? De ce nisipul se scurge printre degete cu mare iuțeală? De ce de  la noi din  podrum,nu se vede aureola boreală? Unde se duc zilele mele,ale domnișoarei pisică sau ale domnișorului cuc? … Continuă lectura Cine,De Ce,Unde și Cum →

Gândul pierdut Autor: Daniel Visan Dimitriu Sunt gândul ce vine spre tine când dormi, pe urma luminii ascunsă în noapte, din vastul neant, pe-armăsarii informi ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.   M-atrage puternic seninul ce-l ai, șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce pe buzele roșii, lumina ce-o dai când stelele-jad se ascund, să se … Continuă lectura Gândul pierdut →

SE NAȘTE O LUME Autor: Aurelia Oancă Se zbuciumă tâmpla sub gândul amar, Tristețea se-ascunde în lacrimi, Se naște o lume ce n-are hotar Și-n suflete toarnă reci patimi. Curg râuri de ură pe-ntregul pământ, Hienele stau iar la pândă, În temnița bolii și fără cuvânt Stau oameni cu firea lor blândă. Din tainele nopții … Continuă lectura Se naste o lume →

Vise spulberate, Autor: Elena Tudosa Poate din vise să trăiești este frumos, Însă în zori ele dispar, apoi e dureros, Iar ca să speri în vise, e numai gust amar, Și fericirea vieții o cauți în zadar. Vroiam să fărui vise îns-un destin cumplit, Când nici nu mă gândeam, crunt din plin m-a lovit, Și … Continuă lectura Vise spulberate, →

Se întoarce totul... Autor:Calancea Eugenia Știu, am poluat cu toții pământul, iar acum el ne intoarce favoarea, tușim, avem febră, suntem bolnavi, avem probleme de respirație, dar trebuie să luptăm cu virușii, să întindem mâna celor suferinzi, celor care au fugit spre țărmurile noastre, pentru a scăpa de acest război. Simțim transpirația sărată, uscată de … Continuă lectura Se întoarce totul… →

Sunt copacul Autor: Violeta Bobocea    Sunt copacul din  sufletul tău ce-ți caută privirea în fiecare dimineață: se-nclină cu blândețe în fața boltită de neliniști, îți ascultă blândele doruri în fiecare ceas, în fiecare scâncet de copil inocent; port în mine doruri și regrete, port florile speranței la rever, pe umeri duc povara neputinței de … Continuă lectura Sunt copacul →

Repere Autor: Daniel Visan Dimitriu Înșir niște pași în pustiu și merg spre nimic. N-am o țintă. Reperele, de când mă știu, se schimbă și-ncearcă să mintă.   De urc, mă îndreaptă în jos, apoi îmi arată un munte abrupt, c-un decor păcătos, și nori care vin să mă-nfrunte.   Mă chinui, mă cațăr cât … Continuă lectura Repere →

Alegoria fericirii Fericire, un privilegiu mistic, recompensă primită de la Univers atunci când suntem recunoscători Absolutului pentru propria viața, fără constrângeri, fără conflicte, fără temeri, încredințați în pacea propriului vis pus în slujba unui scop măreț. Fericire, flux intens izvorât din fântâna inimii, zvâcnire de răgaz în crusta sufletului care stimulează și rodește. Fericire, revelație … Continuă lectura Alegoria fericirii →

Femeia aceasta sunt eu Autor: Elena Tudosa Sunt doar un suflet destrămat ,o inimă pustie, Dintr-un trup obosit ,frământat de gânduri, Licăr stins dintr-o privire blândă, castanie, Ce-și îneacă tristețea scriind-o în rânduri, Sunt o mână de om deseori obosită, Inimă dezamăgită, frînta în două bucăți, Port sentința destinului ce mi-a fost hărăzită, Chinul sorții … Continuă lectura Femeia aceasta sunt eu →

Spre zări de lumină Autor:Calancea Eugenia Pășesc pe valurile mării, plutesc spre zări de lumină, m-arunc în barca salvării, de zâmbete și speranțe plină. Vreau s-alung răul din glasuri, să le pierd în însorita zare, și-n drumul lung cu popasuri, ecoul cuvintelor reci dispare. Furtuna cu zgomot bate-n larguri, dar noi avem greutăți la cârmă, … Continuă lectura Spre zări de lumină →

  Zborul cuvintelor Autor: Violeta Bobocea    Am ales,odată, în amurg, să-mpletesc cuvinte poznașe, răzlețe, să le dezmierd, să le prind de mijloc, să poată surâde nestingherite printre voi, să le dau aripi să zboare, să prindă culoare, într-o carte, în straie de sărbătoare, cuvinte de foc, să vă poarte noroc, cuvinte alese din inimă … Continuă lectura Zborul cuvintelor →

Hemoragie Autor: Melania Cristea    Tu și ultima carte roșie... Crezi în utopii, în  viața  de paradă; eu fotografiez apusuri cu mâna desfăcută ca acei rebeli de lângă cascadă care, iar și iar, anesteziază  frica.   Hai  să rotim armele albe, până se vor topi imperii de ani! Nu vom mai îmbătrâni la fel de … Continuă lectura Hemoragie →

Usa globalizarii  Autor: Mihaela CD   Deschis-am larg usa globalizarii Spre universul cel de necuprins Orbiti am ignorat legea-ndurarii Vrand s-avansam in ritm nestins   Trecutat-am peste felurite mari Si peste culturi sapate-n stanca Vrut-am sa tot cucerim noi zari Nemaiprivind  a noastra lunca   De-atata alergatura intr-un sens S-a-mbolnavit aprig universul In loc oprit-a furnicarul imens Ce-si … Continuă lectura Usa globalizarii  →

CE E FEMEIA? Autor: Aurelia Oancă Ce e femeia? Veșnica-ntrebare La care sunt răspunsuri mii și mii, E mama dragă pentru fiecare Și înger păzitor pentru copii. Este bobocul care-ncântă ochii Atunci când ea apare-n calea ta, Este podoaba scumpă pusă-n rochii, Lumina dulce când se va-nnopta. E viața însăși cât trăim sub soare Și … Continuă lectura Ce e femeia? →

Tropotul drumului pustiu Autor: Daniel Visan Dimitriu Se-aude un tropot pe drumul străvechi Ce trece prin codrul de cețuri ascuns; E-aproape, e iute, pulsează-n urechi, Și simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.   Un strigăt sălbatic e tot ce aud, Cutremur de simțuri revarsă fiori Pe trupu-mi ce arde sub gheață. Asud. Dorințe ciudate-și … Continuă lectura Tropotul drumului pustiu →

Dualis Autor: Corina Junghiatu   Câte văpăi de fulgere și raze exuberante, câte văpăi de alb și negru, de sincronicități și antagonisme dorm în noi? Câte cristale din mărgele, monocrome sau policrome, de reflecții adânci se înșiră pe lanțul destinului, într-o explozie frenetică de ipoteze, certitudini, lucidități și inerții. Ce joc de ping-pong pe altarul … Continuă lectura Dualis →

     FEMEIA  -coroană de sonete- Autor: MIHAI MERTICARU       Sonete, fără ea,nu s-ar mai scrie, N-ar mai răsări florile în sere, Nici albinele n-ar mai face miere, Aştrii s-ar rătăci prin galaxie,   Pământul n-ar mai avea emisfere, N-ar mai urca seva-n viţa de vie, Nu ne-ar mai fi cala în colilie, Pe cer, … Continuă lectura Femeia-coroana de sonete →

Insomnia Autor: Constantin Enescu Pentru a zilei rele fapte Mă tot perpelesc în noapte, Cu gânduri în vis pierdute Pentru lucruri neștiute... Pentru a zilei vorbe grele Noaptea-mi produce belele, Cu dureri, vise încâlcite Și mii gânduri chinuite... Pentru vorbe în zi purtate Stranii reci, necontrolate Noaptea iar de mine râde Prin frânturi de vise … Continuă lectura Insomnia →

Șerpii de vânt    Autor: Melania Cristea  pământul are ore între coaste când respiră lumile se developează în hieratice astre iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune  expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut   în epicentrul pământului  sufletul meu deztrupează timpulîl așează … Continuă lectura Șerpii de vânt →

DOAR TU POȚI Autor: Aurelia Oancă Se scaldă romanța în tristul amurg, Când soarele-și cântă apusul, Pe umerii nopții sunt lacrimi ce curg, Iar timpul își tremură fusul. Vioara din suflet în strune și-a pus Mici note din doruri aduse, Solfegiul în game își pune un plâns Ce-arcușul îl ia din apuse Povești călătoare prin … Continuă lectura DOAR TU POȚI →

AI ÎNCREDERE ÎN MINE Autor: Gica Ciobanu  Toate gândurile mele, se îndreaptă către tine N-am dormit atâtea nopți, amintiri m-au frământat Întrebarea:ce mai faci?se agață iar de mine Ai prins rădăcini în suflet, te iubesc, cu-adevărat! Nu știu ce s-a întâmplat, de-am ajuns acum dușmani Parcă vrăji au fost făcute, să urăști numele meu Mi-ai … Continuă lectura Ai incredere in mine →

Martie.Azi. Autor: Melania Cristea    Respir dincolo de aerul lichefiat într-o tăcere cât o calamitate și/nerambursabil/ timpul ne disecă... Străzile se strâng și se destind de fiecare dată când inima ta lipește afișe despre o dragoste orbitoare /frate, aici chiar trăiesc oameni/   Suburbiile sufletului par tot mai strâmte și nu este loc pentru echivoc... … Continuă lectura Martie.Azi. →

Ajunge! Autor: Daniel Visan Dimitriu Răsar lumini din lumi de întuneric Și-ncearcă Universul a-l străpunge Cu săgetări ce dau aspect feeric Tabloului de luptă, luciferic, Din care-ncearcă răul să alunge.   Lumina lor, a stelelor mărețe, Împrăștie în haos și abisuri Înghețuri ce nu vor să se dezghețe, Genuni de întuneric și tristețe, În locul … Continuă lectura Ajunge! →

GEOMETRIA PLECĂRII Autor: MIHAI MERTICARU   Intrând în zona stelei căzătoare, în curând cerul amintirilor voastre se va întuneca un pic, planetele se vor alinia să-mi dea onorul, în timp ce eu, înveșmântat în întunericul renunțării, cu floarea uitării la butonieră, lăsând în urmă o jumătate de inimă arsă, voi sări peste albia înnegurată a … Continuă lectura Geometria plecarii →

Adevărul: relativ sau absolut? Autor: Corina Junghiatu Agnostică peregrină printre talazuri frânte de adevăr caut în franjuri de stele adevărul din umbră și lumină, din secunde sau eternități, din virtuți sau metehne, din nuanțe, varietăți, relativități... În deșertul vieții, eu, agnostică peregrină, am înțeles că adevărul este circumstanțial, în funcție de febra vieții, de suma … Continuă lectura Adevărul: relativ sau absolut? →

ÎN SERILE TÂRZII Autor: Aurelia Oancă În serile târzii ascult romanța Ce-o cântă trandafirii trubaduri, În inimă se naște iar speranța, Ce-mi dă putere și să-mi pun conduri De fericire și de foc în suflet, Ce va topi și gheața de la poli, Un zbor ușor pe-al vântului răsuflet, Ce-mi poartă pana peste albe coli. … Continuă lectura In serile tarzii →

Vibrații Autor: Loreta Toder Câteodată sunt un tremur de frunză pe cerul senin Sau o pată de culoare aprinsă radiind lumini Mă transform jucându-mă in roșu verde sau chiar violet Folosind acustica cerului divin ca un șevalet Eman vibrații prin grădinile fosforescente-n eter Descifrând în incantații cheia viselor mister Taine ascunse peste timpuri pictate în … Continuă lectura Vibrații →

Negreșit de undeva Autor: Elena Tudosa  Căutam negreșit doar o lumină, Și-am deschis minții mele fereastra, Dorindu - mi fără de nici o vină, Să mă petrec prin lumea aceasta. Încercam negreșit să mă ascund, De-al tristeților sfâșietor amalgam, Însă regretele amare toate pe rând, Într-a mea umbră mereu le regăseam. Mă feream să strâng … Continuă lectura Negreșit de undeva →

Fericita tinerețe Autor:Calancea Eugenia Gândurile te cuprind și ușor ele vor să spună, ce raze, ce splendoare, ce minunăție te-ncunună, raiul soarelui scăldând visele-n atâtea mii de fețe, aducând o luminoasă, minunată și fericită tinerețe. Te legeni-n leagănul dulce și privești râzând la soare, gândul tău e dacă lumea te va prețui oare! Darul cel … Continuă lectura Fericita tinerețe →

Rouă plăpândă Autor: Doinita Nan    Rouă plăpândă, a dimineților reci strecurată în sânul unei primăveri ce-adulmecă vântul nordic,ca atunci când timpul îmi seaca adeseori singurele clipe rămase în amintiri ce le strâng,din ce în ce mai egoist în rânduri ce le aștern în ardori să-mi aducă aminte acel gust ale unor timpuri când totul … Continuă lectura Rouă plăpândă →

Pe drumul șoaptelor din vis Autor: Daniel Visan Dimitriu   De mi-aș întoarce anii și gândul spre atunci Când te priveam prin visuri cu ochi de-ndrăgostit, Mi te-aș ruga, iubito, prezentul să arunci, Să mă-nsoțești în lumea cu visul ne-mplinit,   Să fii aceea care, doar cu un zâmbet mic, Îmi crește-n suflet aripi, mă-nalță … Continuă lectura Pe drumul șoaptelor din vis →

TĂCEREA ȘI CUVÂNTUL Autor: Aurelia Oancă Atunci când tac în gând eu îți vorbesc Și-ți spun că tare mi-este dor de tine, Aș vrea să-ți spun ce mult eu te iubesc Dar în tăcere totul e mai bine. Când îți vorbesc tu îmi asculți tăcerea Și din silabe dulci tu construiești O casă ce-și zidește-n … Continuă lectura Tacerea si cuvantul →

Zborul cuvintelor Autor: Violeta Bobocea    Am ales,odată, în amurg, să-mpletesc cuvinte poznașe, răzlețe, să le dezmierd, să le prind de mijloc, să poată surâde nestingherite printre voi, să le dau aripi să zboare, să prindă culoare, într-o carte, în straie de sărbătoare, cuvinte de foc, să vă poarte noroc, cuvinte alese din inimă culese.

ATUNCI VEI ȘTI Autor: Aurelia Oancă Sub geana nopții luna-ncet răsare Și își arată chipul de argint, Pe catifeaua rece perle are Crescute printre stele pâlpâind. Se plimbă doamna și poeme scrie Pentru acei ce-n lume se iubesc Și care pun din slove pe hârtie Potecile albastre ce-i unesc. În liniștea ce trece maiestuoasă Peste … Continuă lectura Atunci vei sti →

Am scris Autor: Loreta Toader Am scris cu lacrima tăcerii peste timp Un zbor trecut printre merii în floare Zidind cenacluri cuvântului anotimp Cu lacrimi dulci, sărate sau amare Am scris vântu-n șoapte cu frunza-i murmurând Doinele durerii în prag de seară Pe strune de vioară sub arcuș plângând Ramuri înverzite întâia oară Am scris … Continuă lectura Am scris →

Să fim ca frații Autor:Calancea Eugenia Sper să vină ziua binecuvântată, Când vom privi raza soarelui uitată, Când vom fi liberi ca un stol de porumbei Și ne vom relua viața ca de obicei. Vom ieși ușor, plini de viață la lumină, La un sfat frățesc, când toți au să vină, Să ne-așezăm cu toții-n … Continuă lectura Să fim ca frații →

Dușmanul nevăzut Autor: Petraru Valentina  Stăm astăzi ca - ntr-o colivie De ce oare, toată lumea știe?! Dușmanul nevăzut ne ține-n case Și ne pătrunde frica-n oase. Vedem pasarelele zburând ușor Și tare am vrea să fim în locul lor Sunt vesele și ciripesc mereu Și ne alină sufletul de doruri, greu. Nu știm dacă … Continuă lectura Dușmanul nevăzut →

O stare... Autor: Doinița Nan Adun dorul în căușul mâinilor Și nu-i dau drumul,ținându-l strâns Amurg, de clipe culese în tonul sufletelor Ce-și desfășoară cursul într-un singur dans, Plutind ca pe o barcă în neant În țipete de tăceri Ocheade de apus și răsărit,apetisant, Acoperind orizontul cu simple mângâieri, Blândețe,aruncată în raze de iubire Ce … Continuă lectura O stare… →

Când o Dunăre de gânduri se varsă în mare Autor: Voica Rusu Scriu pe nisip între două valuri călătoria vieţii când zăpezile mă dor şi te caut în curgerea timpului prin apele îmbrăţişând delta ce naşte nuferi inspirând puritatea zorilor desfăcându-se în iubirea caldă a soarelui. Aud glasul tău duios frumos mi-atinge sufletul răscolind sângele … Continuă lectura Când o Dunăre de gânduri se varsă în mare →

Țărmul doinelor frânte Autor: Daniel Visan Dimitriu   Nu-ți mai aud bătăile aripilor și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată. Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor. Aici, jos, pământul e tot … Continuă lectura Țărmul doinelor frânte →

SONETUL UCIGAȘILOR DE CODRI Autor Mihai Merticaru   Trăim pe un pământ albit de oase, Cu sânge stropit, cu lacrimi limpezit, Cu multe comori, de Domnul, hărăzit, Dar numai unora aduce foloase.   Ce mare bucurie, un codru înverzit, Cu munți sâlhui, izvoare răcoroase, Cu brazii ce, a rășină, miroase, Tot ce bunul Dumnezeu a … Continuă lectura Sonetul ucigasilor de codri →

Am lăsat Autor: Loreta Toader   Am lăsat clipele să-mi numere pașii Pe aleea gândurilor indecise Nemuritoare străluciri printre aștri Luminând feeric mii de vise M-am plimbat prin Calea Lactee adunând Povești dintr-un timp al celor ce-au fost Am pășit cu grijă la pieptul meu strângând Sentimente și emoții închinate pios M-am așezat pe-un colț … Continuă lectura Am lăsat →

Femeia-i floare fermecată! Autor: Daniela Balaiita Femeia-i o minune în Univers Știi, fără ea nimic nu are sens. Femeia-i lacrimă de dor Și poartă-n ochi lumina stelelor! Femeia-i vis de primăvară Ea e sublima ta comoară. E curcubeu pe cerul dimineții Din zori și până la apusul vieții. Femeia-i floare fermecată Cu lacrimi de stea, … Continuă lectura Femeia-i floare fermecată! →