Doi arici si niste frunze

Autor: Aurelia Oancă

Doi arici s-au întâlnit

La taifas, într-o poiană,

Frunzele au ruginit

Și-au căzut și pe-a lor blană.

Dar blănița lor de ace

Au speriat o frunză arsă,

Care s-a-ngrozit și zice:

Am crezut că e o farsă.

Nu e farsă, spune alta.

Toți aricii sunt cu țepi,

Deci să ne-adunăm în halta

De sub pomul cel mai vechi.

Are o coroană lată

Și covorul pus pe jos,

Este mare cât o baltă

Și e și de frunze gros.

Frunzele se adunară

Sub copacul cel umbros,

Iar aricii bunăoară

Lasă blana tot pe dos.

Printe frunze ruginite

Ghinde coapte au găsit

Și alune rătăcite,

Asta-i toamna! Bun venit!

 

Autor: Aurelia Oancă

24.10.2018