Eu la margine de gand

Autor: Maria Nedelcu 

Plouă în neștire azi,toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr,să-nchid lacrima si un gând. 
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață,sufletul nu-mi rătăci.

Eu la margine de gând,visele le-am semănat,
O speranță să răsară,și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere,răsădit-am lângă-un gând 
Azi mă pierd cu înserarea,să prind visul rătăcit.

Ziua bună,toamna mea,cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine,spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi că iarna vine,singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze,pentru mine-au dispărut?

Am fost doar un vânt pribeag,pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu,pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal,eu unde să mă întorc,
Azi,distrusă și tăcută,unde oare să m-ascund?

Gândurile mele toate,devenit-au amintiri 
Viața curge înainte,tot mereu către amurg.
Cu regret te-treb pe tine,plâng degeaba si oftez,
Ce-ai avut viață cu mine,de mi-ai dat cruce să port?