Cine esti tu?

Autor: Maria Nedelcu 

În palma ta am pus amurgul,aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine,acum e frig și pică frunza. 
Dar drumul azi ai rătăcit,cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt,tăcerea-îi surdă și doare inima.

Tristetea în suflet mi-a pătruns,cu nostalgia 
Dar poate așa îmi este scris,să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii,colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu,aievea,eu niciodată nu voi sti.

Eu nu-ți cunosc nici chipul,nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu,sărutul nici atât. 
In viața mea ai poposit,tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet,tu te-ai făcut pe toate.

Doar durere mi-ai adus,azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare,cu vorbe l-ai încântat 
Cu-a mea dragoste te-ai dus,înapoi nu te-ai uitat.

Întoarce-te să-ți ating fruntea,si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet,ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară,că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă…mai visez;

Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte,și pe vânt eu ti-l trimit. 
Orice-aș face nu mi-e bine,esti mereu în gândul meu. 
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.

Peste frunzele cu rouă,plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt,zboară sufletu-mi gemând. 
O cărare pân la tine,am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte,sufletul plânge mereu.

Mi-ai furat vise din cer,le-ai împrăștiat în van 
Dă-mi a nopții îmbrățișare,lasă-mă la tine-n gând. 
Visul lasă-l să mă poarte,pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem,pernă visului s-avem.