Dacia … tara mea

24129868_865731553592176_6228011014202508654_n

DACIA… ȚARA MEA

Autor : Aurelia Oancă

Mi-e dragă țara pân`la lacrimi,
Mi-e drag și sfânt poporul meu, 
Cel obidit de grele patimi
Și pumnu-n gură pus mereu.

Suntem săraci în astă țară
Bogată și cu codrii verzi,
Pe care unii o doboară
Și ne transformă în cirezi,

De vite obidite-n casa
Ce ne-am zidit-o din amar
În care-am așezat și masa
Ce pentru noi e sfânt altar.

Treziți-vă ! Români din țară.
Treziți-vă ! Și fruntea sus.
Nu suntem lumii de ocară, 
Suntem copii de dac apus.

O țară cu întinse plaiuri
Am fost cândva pe-acest pământ, 
Venit-au oști pe frunți cu lauri, 
Să ne dărâme, pleavă-n vânt.

Dar au venit și au plecat, 
Noi am rămas pe glia noastră, 
S-o apărăm că nu-i păcat
E-a noastră pe planet-albastră !

 


Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Dacia … tara mea

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.