Acasa, este tara mea

ACASĂ, ESTE ȚARA MEA

Autor : Aurelia Oancă

Cunosc un loc numit „Acasă”,
La el revin cu dor în suflet, 
Și când durerea mă apasă, 
Acolo e al meu răsuflet.

Oriunde-aș fi, la el revin,
Putere să adun și viață,
Ca drumul meu să fie lin,
Și tu copile, asta-nvață !

Acasă, este țara mea,
Cu munți, cu ape și câmpii,
Și este tot ce vom avea
Și vor avea ai noștri fii.

Deși sunt mulți cei care spun, 
Că țara lor este oriunde,
La orice legi ei se supun
Și pentru „Bine”, o pot vinde.

Dar de-i căta în al lor dor,
Ascuns și îngropat prea bine,
Vei reuși să scoți fior,
Cu-o doină ce de-acasă vine.

În lacrima ce va cădea,
Fierbinte pe al său obraz, 
Mult dor de casă vei vedea, 
Și-un munte mare de necaz.

De-aceea dar, revin și spun, 
Nimic nu este ca „Acasă”,
Nimic nu poate fi mai bun,
Atunci când dorul te apasă.

Acasă, este țara ta, 
E țara mea și-a tuturora, 
Și niciodată nu uita,
E scumpă precum aurora.

Nu o trăda, n-o părăsi,
Ea pâine-ți dă și libertate,
Oriunde mergi nu vei găsi,
Mai multă dragoste de frate !

ACASĂ, ESTE ȚARA MEA !