Vor trece anii…

 

24991218_870186213146710_8135944641762128762_n

Autor : Aurelia Oancă

Vor trece anii noștri, cum au mai trecut,
Nimic nu va mai fi cum era la-nceput.

Nici lacrima, nici dorul, nici visul călător, 
Nu va mai fi același cu aripa în zbor,

Vor mai rămâne-n viață doar umbre de-amintiri, 
Vor fi de noi departe, frumoasele iubiri.

Regretele vor șterge și colbul adunat
Și-l vor preface-n aur, în sufletul curat.

Popas nu vor mai face nici fluturi în stomac, 
Vor fi precum sunt zile, la un sfârșit de veac.

La braț cu a mea toamnă, voi merge mai departe
Și voi lăsa în urmă povești cu frunze moarte,

Chiar dacă iarna vieții va ninge peste noi, 
Sub haina-i albă, pură, voi fi doar eu, nu doi.

Așa vom fi iubite de astăzi înainte
Și nu mai e nevoie de dor și de cuvinte,

Pe scena vieții rolul de viu amorezat,
Cădea-va iar cortina peste-un actor uzat.

Cu pașii grei de jale și de amarul strâns, 
Eu voi uita că ochii de dorul tău au plâns !

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere

ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 50 dolari canadieni.

C$50,00


Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

2 gânduri despre „Vor trece anii…

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.