
Autor : Aurelia Oancă
Vor trece anii noștri, cum au mai trecut,
Nimic nu va mai fi cum era la-nceput.
Nici lacrima, nici dorul, nici visul călător,
Nu va mai fi același cu aripa în zbor,
Vor mai rămâne-n viață doar umbre de-amintiri,
Vor fi de noi departe, frumoasele iubiri.
Regretele vor șterge și colbul adunat
Și-l vor preface-n aur, în sufletul curat.
Popas nu vor mai face nici fluturi în stomac,
Vor fi precum sunt zile, la un sfârșit de veac.
La braț cu a mea toamnă, voi merge mai departe
Și voi lăsa în urmă povești cu frunze moarte,
Chiar dacă iarna vieții va ninge peste noi,
Sub haina-i albă, pură, voi fi doar eu, nu doi.
Așa vom fi iubite de astăzi înainte
Și nu mai e nevoie de dor și de cuvinte,
Pe scena vieții rolul de viu amorezat,
Cădea-va iar cortina peste-un actor uzat.
Cu pașii grei de jale și de amarul strâns,
Eu voi uita că ochii de dorul tău au plâns !

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere
ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 50 dolari canadieni.
C$50,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Bună dimineața! Mulțumesc frumos pentru postare!O zi minunată vă doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu foarte mult drag !
ApreciazăApreciază